Terapia hiperbară utilizează camere speciale care cresc presiunea atmosferică și oferă oxigen pur pentru a susține vindecarea țesuturilor afectate, fiind esențială în afecțiuni precum piciorul diabetic sau...
Terapia hiperbară reprezintă una dintre cele mai avansate metode medicale prin care oxigenul este utilizat într-un mod special pentru a susține vindecarea și regenerarea țesuturilor afectate. În ultimii ani, interesul pentru această tehnologie a crescut semnificativ, mai ales în urma unor evenimente tragice sau a unor perioade dificile de sănătate publică, precum pandemia.
"A existat o întreagă discuție acum aproximativ șapte ani, după tragedia de la Colectiv, când au fost solicitate instalații de acest tip. Ulterior, în pandemie, aceste discuții au fost reluate. Care este echipamentul utilizat?", a spus jurnalistul Val Vâlcu.
Echipamentele folosite în terapia hiperbară sunt esențiale pentru eficiența și siguranța tratamentelor, iar diferențele dintre tipurile de camere hiperbare influențează direct modul în care oxigenul ajunge la celule și susține procesele de refacere. În cele ce urmează, vom detalia cum funcționează aceste camere și care sunt avantajele fiecărui tip de echipament.
"Discutăm despre camere hiperbare - adică un dispozitiv care poate crea un mediu hiperbar. În mod normal, trăim într-un mediu cu o presiune atmosferică de aproximativ o atmosferă. Tot ce depășește această valoare este considerat un mediu hiperbar.
Atunci când vorbim însă despre medicina hiperbară, despre terapia hiperbară aplicată în scopuri medicale, pentru a obține efecte terapeutice în diverse patologii, în general, urmărim să atingem o presiune de cel puțin 2 atmosfere.
Pragul minim, conform definiției, este de aproximativ 1,6 atmosfere, însă majoritatea protocoalelor terapeutice încep de la 2 atmosfere în sus. Este important de menționat că, dacă depășim 3 atmosfere, nu mai putem administra oxigen pur (100%), din motive de siguranță.
Putem face acest lucru, însă toxicitatea față de sistemul nervos central devine maximă și, practic, incompatibilă cu viața. Așadar, avem la dispoziție o plajă de presiune cuprinsă între 2 și 3 atmosfere, în care, în general, se desfășoară terapia hiperbară și în care se obțin efectele benefice.
Mai există o diferență importantă: putem discuta despre camere hiperbare multiloc, adică acele camere în care pot intra mai mulți pacienți. În acest caz, mediul din cameră este aer atmosferic, iar pacientul respiră oxigen 100% prin mască. Pe de altă parte, există camere monoloc, unde întregul mediu este format din oxigen pur, 100%. În această variantă, pacientul nu doar că respiră oxigenul, ci este complet imersat într-un mediu saturat cu oxigen, ceea ce permite absorbția oxigenului și prin piele, direct în țesuturi.
Acest lucru determină o eficiență crescută a terapiei, iar concentrația de oxigen în țesuturi, după un număr de aproximativ 10 ședințe, este semnificativ mai mare", a explicat dr. Mihai Băican, specialist în Ozonoterapie și Oxigenoterapie, în exclusivitate la DC Medical și DC News.
Această terapie este deosebit de importantă pentru afecțiuni în care anumite zone ale corpului suferă de un aport redus de oxigen, cum ar fi piciorul diabetic sau insuficiențele circulatorii periferice.
"Acest aspect este extrem de important atunci când vorbim despre o serie de afecțiuni - de exemplu, piciorul diabetic sau insuficiențele circulatorii periferice - unde există zone ale corpului care nu mai beneficiază de un aport normal de oxigen din cauza circulației deficitare.
În astfel de cazuri, mediul hiperbar cu oxigen 100% funcționează ca un „plămân extern" care furnizează oxigenul necesar organismului pe durata terapiei. Mai mult, oxigenul dizolvat rămâne disponibil în organism timp de 4–5 ore după ședință, fiind utilizat ca rezervă pentru producerea de energie și pentru a susține procesele de vindecare", a explicat dr. Mihai Băican, specialist în Ozonoterapie și Oxigenoterapie, în exclusivitate la DC Medical și DC News.
"Așadar, se recomandă utilizarea unei camere monoloc, nu a celor multiloc, în care intră mai multe persoane și în care oxigenul este administrat doar prin mască", a mai spus jurnalistul Val Vâlcu.
Personalizarea tratamentului este un aspect esențial în terapia hiperbară, iar camerele monoloc oferă avantaje importante în acest sens. Fiecare pacient are o toleranță diferită la presurizare, motiv pentru care adaptarea ritmului de creștere a presiunii și a nivelului maxim atins este crucială pentru siguranță și eficiență. Spre deosebire de camerele multiloc, unde dificultățile unui singur pacient pot influența întregul grup, camerele monoloc permit ajustarea completă a parametrilor pentru fiecare individ, asigurând astfel o experiență terapeutică optimă și personalizată.
"În plus, terapia în cameră monoloc permite personalizarea tratamentului. Toleranța la presurizare variază de la o persoană la alta, iar ritmul de creștere a presiunii și valoarea finală atinsă pot fi adaptate în funcție de pacient. Dacă într-o cameră multiloc există un singur participant cu dificultăți de adaptare, întreaga procedură trebuie ajustată pentru toți ceilalți.
În cazul unui singur pacient, putem personaliza tot: ritmul de presurizare, nivelul maxim de presiune, durata ședinței și așa mai departe", a explicat dr. Mihai Băican, specialist în Ozonoterapie și Oxigenoterapie, în exclusivitate la DC Medical și DC News.
Vezi mai multe în VIDEO:
Acest truc te scapă instantaneu de mirosul de prăjeală din casă.
Tratamentul care înlocuiește terapiile toxice împotriva cancerului. Are precizie de milimetru.
