Universitatea din Buffalo a publicat un studiu neuroimagistic care sugerează că dificultatea de citire asociată cu dislexia rezultă din lipsa unei procesări coordonate în cele patru zone ale creierului cunoscute sub numele de "rețeaua de lectură".
Organizarea creierului în afara rețelei de citire nu pare a fi legată de modul în care copiii citesc cu dificultate, în special cei cu dislexie. Potivit cercetătorilor dislexia ar putea fi o problema legată de cablarea în mod specific a zonelor creierului asociate cu integrarea informațiilor auditive și vizuale și nu cu unele tulburări generale cognitive, cum ar fi memoria sau atenția.
,,Sarcinile care necesită prelucrare audiovizuală sunt deosebit de provocatoare pentru copiii cu dislexie. Proiectarea testelor sensibile la problema integrării audiovizuale ar putea determina prezența unei tulburări care, adesea, nu este detectată în primii ani de învățământ primar, deoarece mulți copii cu dislexie sunt considerați, inițial, ca pur și simplu fiind la limita inferioară a unui interval normal de lectură", a precizat Chris McNorgan, profesor la departamentul de psihologie al Universității din Buffalo și conducătorul proiectului, conform Science Daily.com.
Spre deosebire de cercetările anterioare privind dislexia care s-au axat pe forța conexiunilor în rețeaua de lectură, McNorgan și colegii săi au privit nu numai acea forță, ci și modul în care aceste regiuni sunt conectate pentru a înțelege mai bine dislexia. În opinia oamenilor de știință, cititul nu se referă doar la ceea ce este văzut și auzit; este o sarcină multisenzorială care implică decodarea literelor în sunetele de vorbire asociate. Iar dislexia se referă la persoanele care nu sunt în măsură să-și dea seama cum o anumită secvență de litere se potrivește împreună și apoi cartografierea acelei secvențe unui anumit sunet.
Pentru studiul lor, cercetătorii au folosit fMRI, o tehnologie care măsoară și cartografiază activitatea creierului, pentru a vedea cum se conectează și interacționează regiunile rețelei de lectură. Cei 24 de participanți, în vârstă de 8-13 ani, au îndeplinit sarcinile rimative în trei condiții: văzând două cuvinte; audierea a două cuvinte și auzind primul cuvânt în timp ce-l vedeau pe al doilea.
Sarcinile rimatice au cerut participanților să cartografice reprezentările vizuale la sunete. Pe măsură ce participanții și-au finalizat sarcinile, scanările fMRI au arătat ce zone ale creierului au fost activate și cum comunică.
Scopul cercetării a fost acela de a determina dacă configurația rețelei determină gradul în care copiii cu dislexie întâmpină dificultăți de lectură. Studiul integral îl puteți citi aici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
