EXCLUSIV Dr. Doru Negru, diabetolog: am fost făcuți să mâncăm puțin și să alergăm mult. Și stăm pe scaun și mâncăm mâncare concentrată

Potrivit specialistului, natura umană e foarte simplă și presupune, ca și în contabilitate, să consumi cât produci. Dacă nu consumi tot, faci depozit. În cazul acesta vorbim despre depozite de grăsime, care se fac din cauza lipsei de mișcare.

„Când mănânci mai mult decât îți trebuie ca să nu mori de foame, mănânci prea mult. Mâncarea e la fel de toxică ca și băutura. Toți ne uităm cu dispreț și cu silă la bețivul căzut în șanț: cine l-a pus să bea. Dar pe noi cine ne-a pus să mâncăm? Și ce spune bețivul: băutura-i bună. Și are dreptate. Cu toții știm că băutura-i bună. Eu sunt de meserie și spun că un pahar de vin e sănătate curată. Cine te pune să-l bei pe-al doilea? Pentru că cel de-al doilea devine toxic”, explică medicul.

Potrivit lui, societatea este vinovată pentru o mare parte din aceste afecțiuni asociate excesului de alimente.

„Noi, oamenii, în prostia noastră cea mare, am întors mașina lumii cu susu-n jos. În loc să mâncăm ca să trăim, am început să trăim ca să mâncăm. Am transformat mijlocul întru-n scop. În capul meu, mâncarea e un mijloc de a supraviețui, nu un scop. Tot așa cum banul e un mijloc de schimb, nu un scop. O să-mi spuneți că toată lumea face la fel și eu sunt de acord. Dar, dacă toată lumea face o prostie, ea nu e mai puțin prostie. E o prostie spusă de toată lumea”, mai explică el.

Concepuți ca să alergăm aproximativ 40 km pe zi

„Noi am fost făcuți să mâncăm puțin și prost și să alergăm mult. Și stăm în fund pe scaun și mâncăm mâncare concentrată și ne mirăm că ne crește fundul, burta, glicemia, colesterolul, trigliceridele, acidul uric și tensiunea, numai mintea nu mai crește, ci dă înapoi. De ce? Pentru că boala noastră se cheamă intoxicație cronică voluntară cu mâncare la un sedentar. Iar păcatul cel mare nu-i că mâncăm mult - deși mâncăm mult - păcatul cel mare e că nu alergăm destul.

Gândiți-vă că atunci când mama natură, când bunul Dumnezeu ne-a făcut oameni, ne-a făcut vânători, culegători. Efortul fizic normal pentru animalul numit om este echivalent cu alergatul a 40 de kilometri pe zi. Numai sportivii de performanță fac efort normal și toată lumea spune: dar nu mai pot să alerg 40 de kilometri. Și eu sunt de acord cu dvs. Dar dacă nu alergăm, de ce mâncăm? Cine ne silește?”, se întreabă el retoric.

Detalii găsiți în materialul video atașat