Invitată la Interviurile DC MEDICAL și DC NEWS, dr. Emel Nuraltay, medic specialist obstetric-ginecologie, șeful Secției de Obstetrică de la Spitalul Clinic Sanador, a realizat, în EXCLUSIVITATE, un ghid pentr...
În primul rând, o femeie trebuie să-și dea seama că a rămas însărcinată. În majoritatea cazurilor lucrurile decurg așa:
„Când o femeie își cunoaște organismul" – spune dr. Emel Nuraltay, medic specialist obstetric-ginecologie – „ea va sesiza momentul în care are are o amenoree de, eu știu, o săptămână, zece zile, două săptămâni, și își poate pune problema că s-a întâmplat o sarcină în contextul în care a fost vorba despre contacte sexuale neprotejate. În ziua de azi, testul de sarcină este foarte simplu, se poate face la domiciliu, este disponibil în orice farmacie". Știm cu toții că dacă apar două liniuțe atunci femeia este însărcinată.
„În momentul în care avem testul de sarcină pozitivat, mergem la primul examen de sarcină ecografic, care ne pune nouă în evidență prezența sarcinii, intrauterin sau extrauterin, extrem de important pentru că, sigur, o sarcină extrauterină are un alt management și clar nu este o sarcină fiziologică. După care urmează evidențierea embrionului, cu activitate cardiacă, deci avem diagnosticul de sarcină pozitiv", arată medicul specialist, care este șeful Secției de Obstetrică de la Spitalul Clinic Sanador.
În acest moment, dacă femeia a avut anterior un consult și a fost consiliată de un ginecolog – situația ideală, evident – atunci are toate analizele făcute și medicul și pacienta știu exact cum pornesc în managementul sarcinii. „Dacă nu, este momentul în care putem face primul set de analize de sarcină", notează dr. Nuraltay.
În general, la sarcinile normale - care durează între 38 și 40 de săptămâni și care nu ridică probleme, pe trimestrul I „recomandările sunt de a urma un protocol de consultații prenatale o dată pe lună, până în trimestrul al III-lea. Din trimestrul al treilea, consultul se întâmplă bilunar, pentru ca în ultima parte a sarcinii, începând cu săptămâna 37, gravida să își viziteze ginecologul săptămânal", arată obstetricianul.
De asemenea, „dacă există o patologie oarecare, sigur că în funcție de evoluția sarcinii, de evoluția patologiei preexistente, gravida va consulta medici și din alte specialități. Așa cum explicam, în cazul trombofiliei, este util să vizităm și un hematolog, care să ne conducă tratamentul din punct de vedere hematologic".
„Pentru primul trimestru, cea mai importantă investigație pe care noi o propunem gravidelor este ecografia de trimestrul I, cea morfologică, care se întâmplă în săptămîna a 12-a, și care poate pune în evidență extrem de repede, de precoce, anomalii fetale, așa încât o sarcină poate fi întreruptă, dacă este vorba despre așa ceva. Ea este urmată de un test genetic, de dublu-test sau dry test, test care încadrează gravida în grupe de risc - mai înalt sau mai scăzut - pentru ca fătul pe care-l poartă să dezvolte sau nu o anomalie genetică. Și aici ne referim în primul rând la cele trei trisomii cele mai frecvente care pot să apară, și anume: Sindromul Down, Sindromul Patau și Sindromul Edwards, respectiv prezența a trei cromozomi, 13, 18 și 21".
Există, mai nou, teste mult mai complexe care fac mai mult decât a încadra gravida într-o grupă de risc. „Pot spune chiar cu o certitudine destul de mare dacă este vorba sau nu de acest tip de patologie genetică", spune medicul.
Din păcate, în România, astfel de situații sunt dramatice. „Dacă am trăi într-o țară precum Suedia, gravida ar fi consiliată și i s-ar explica că va avea tot suportul, că va avea la dispoziție toate pârghile și toate modalitățile pentru a-și putea crește cu bine un copil cu Sindrom Down, spre exemplu. La noi, din păcate, a te angaja într-o astfel de aventură nu este neapărat cea mai bună decizie. Sigur, sunt paciente care decid să meargă cu sarcina în continuare, sunt gravide care decid să nu facă testele genetice, în ideea că orice ar fi acest copil trebuie să se nască. Datoria noastră este să consiliem gravida și să o lăsăm – negreșit – pe ea, împreună cu partenerul de viață, dacă el există sau nu, să decidă asupra cursului acelei sarcini".
„Morfologia de Trimestrul II este cea mai importantă. Vorbim aici de examene ecografice, sunt extrem de importante. Sarcina în ziua de azi fără monitorizare ecografică nu prea se poate, nu e bine. Aici devine evident faptul că într-o maternitate de clasă, trebuie să existe ecografiști de clasă", arată dr. Emel Nuraltay.
Este vorba de ecografiști specializați în sarcină și ecografie morfo-fetală, subliniază medicul. „Sigur, ecografiile de sarcină de cea mai bună claritate le fac obstetricienii ecografiști. Sunt și radiologi, și ecografiști generaliști care, să zic, se aventurează în a ecografia sarcinii. Nu știu dacă este cea mai bună idee. Totuși, niciodată nu va reuși să încadreze în context informația pe care o vede pe acel ecran așa cum o face un obstetrician", atrage atenția specialistul.
Ecografia morfologică fetală, care se face la 22 de săptămâni, este, așadar, cea mai importantă. Pentru că elementele morfologice ale fătului sunt complet dezvoltate. „Un făt de 22 de săptămâni va avea toate organele interne prezente, le putem investiga morfologic, putem depista anomalii morfologice de novo sau care se pot asocia în anumite contexte genetice sau nu. Putem face măsurători și vedea dimensiunile fătului".
Dr. Nuraltay spune că Trimestrul II de sarcină este cel în care încep testările mai speciale. Mai ales dacă medicul sesizează la ecografie că fătul este mai mare decât ar trebui.
„Spre exemplu este testul de intoleranță la glucoză, pentru depistarea diabetului gestațional. Este o patologie specifică sarcinii care se exprimă printr-o deviere a metabolismului glucidic, context care apare inițial în sarcină, care se poate perpetua și după încheierea sarcinii, devenind un diabet de novo. Dar strict legat de sarcină, testul de toleranță la glucoză și diagnosticarea diabetului gestațional vor explica, dacă vreți, prezența unui făt care are un volum mai mare decât ar trebui față de vârsta gestațională (...) și nu e neapărat îmbucurător dacă descoperim la o ecografie că la o sarcină de 26 de săptămâni, fătul are dimensiunile unei sarcini de 28", spune ginecologul. Dacă acesta este cazul, atunci gravida va fi trimisă la diabetolog, care îi va recomanda, evident, restricții de consum de dulciuri, monitorizarea glicemiei, posibil și injectarea cu insulină.
La ecografia morfo-fetală se va vedea și dacă fătul nu s-a dezvoltat cât de bine trebuia. „Restricția de creștere este pusă de cele mai multe ori pe seama unei insuficiențe placentare, de diferite cauze. Dar aceste lucruri se văd, se iau imediat măsuri, monitorizarea sarcinii – dacă vreți – devine cumva ceva mai atentă. Începem să facem ecografii mai des, începem să căutăm serologic prin analize diverse patologii pe care le putem asocia cu aceste aspecte și, de ce nu, dacă depistăm spre exemplu o malformație cardiacă, îndrumăm gravida să nască într-un centru unde există un departament – apropos de pluridisciplinaritate – unde fătul poate beneficia imediat după naștere de o intervenție chirurgicală care să-i corecteze acel deficit sau acea anomalie, și care să-i permită să aibă o viață absolut normală".
Din păcate, însă, în România există doar un singur astfel de centru, la Institutul de boli cardiovascuare de la Târgu Mureș. „Este mult prea puțin pentru o țară întreagă, dar e un început (...) există o specializare pediatrică aparte, chirurgia neonatală pediatrică". Doar la Târgu Mureș pot fi tratate, în acest moment, anomalii incompatibile cu viața, „care pun în pericol real viața fătului, dacă acesta nu se naște într-un departament unde să există imediat posibilitatea unei intervenții chirurgicale".
Tot în Trimestrul II de sarcină, gravida trebuie să facă și analizele de sânge uzuale, „neapărat un examen de secreție vaginală pentru a putea preîntâmpina sau depista anumite infecții vaginale care pot perturba homeostazia vaginală, pot duce la ruptură precoce, prematură, de membrane, pot genera o naștere prematură".
Analizele uzuale sunt utile pentru a depista anumite deficiențe ale gravidei și a le corecta din timp. Una dintre ele este „anemia gravidică, o afecțiune are debutează de cele mai multe ori în Trimestrul al II-lea, care este foarte ușor de corectat, și care, nerecunoscută, face ca acea cantitate de oxigen care ajunge la făt prin transportorii ei să fie mică și, ca atare, să naștem la termen un copil care el însuși are un grad de anemie", explică medicul de la Spitalul Clinic Sanador.
Trimestrul II este etapa în care poate fi depistată incontinența cervicoismică, „care se manifestă strict în sarcină, datorită unui țesut al colului uterin mai puțin ferm. El se scurtează, se înmoaie și se deschide mai devreme decât ar trebui. Putem face un serclaj, și anume a însăila în jurul colului un fir sau o bandeletă pe care, dacă o strângem, împiedicăm practic evoluția acestor modificări ale cervixului, ale colului, și sigur prevenim o naștere prematură".
De cele mai ulte ori, nașterea prematură are ca declanșator o infecție la nivelul colului sau a organelor genitale ale mamei. De aceea este extrem de important ca măcar în fiecare trimestru câte o dată, gravida să facă un examen de secreție.
Aici suntem în fața unui făt care are deja 2 kilograme și „ne îndreptăm cu pași repezi spre termen". „În Trimestrul al III-lea, odată ce fătul a fost investigat din punct de vedere morfologic, știm exact starea lui de sănătate, nu facem decât o monitorizare clinică și ecografică pentru a vedea ritmul de creștere fetal. Important este aspectul placentei, a lichidului amniotic, fluxurile de sânge de la placentă spre făt și sigur funcționalitatea vaselor uterine (...), de asemeni, clinic dacă apar sau nu acele contracții nedureroase, așa-numitele contracții Braxton Hicks, care sunt absolut normale. Sunt de fapt o reacție a fibrei uterine musculare, care în momentul în care o obligi să-și întindă fibra, ea va reacționa contractându-se. Aceste contracții, însă, sunt total neregulate, ele nu sunt dureroase, unele gravide nici nu le percep. (...) E important să știm despre ele, pentru că în continuare putem vorbi de o naștere prematură până la 37 de săptămâni", arată dr. Emel Nuraltay.
Copilul născut prematur este cel care vine pe lume înainte de săptămâna 37 de sarcină. „Cu cât nașterea se întâmplă mai devreme, cu atât prematuritatea este extremă. Și aici vorbim de copilași care se nasc, inclusiv la noi în maternitate, am avut 3 copilași născuți la vârstă extrem de mică, 25-26 de săptămâni, care la naștere cântăreau 600-800 de grame și care, cu o atentă supraveghere, într-un Dapartament de terapie intensivă cel mai bun poate din mediul privat, în România, au reușit să supraviețuiască și sunt sănătoși. Cred că prima fetiță are deja 3 ani. A recuperat acest declaj, cu mult efort, cu mult ajutor, dar a recuperat, este o fetiță sănătoasă. Nu are absolut niciun deficit. Și nu pot să nu o spun suntem mândri de asta", arată medicul.
Un copil ar trebui să aibă la naștere, dacă sarcina decurge perfect, undeva între 3,2 – 3,4 kilograme.
Principla complicație care poate să apară în Trimestrul III de sarcină este preeclampsia. Ce înseamnă ea, cum și de ce apare, dar și ce alegi – naștere naturală sau cezariană - și care sunt riscurile și beneficiile celor două moduri de a aduce pe lume un copil - inclusiv embolia amniotică, afecțiunea care era să-i răpească viața cântăreței Andreea Bălan -, vedeți în video:
Această metodă ucide celulele canceroase. Le identifică și le anihilează, lăsând celulele sănătoase neatinse.
Aceste detalii despre terapiile pentru femeile care se află la menopauză sunt îngrijorătoare.
Ce este gonoreea, care sunt simptomele, cauzele, cum se pune diagnosticul și cum se tratează.
Cele trei semne că ai dezechilibre hormonale. Iată ce ar trebui să știi.
De ce se diagnostichează tot mai des endometrioza. Cand apar primele simptome de endometrioză.
Cele 5 greșeli alimentare care îți agravează menstruația. Alimente și băuturi de evitat în perioada menstruală.
Aceasta este cea mai frecventă greșeală pe care o fac femeile când ajung la menopauză. Consecințele pot fi fatale.
Această zonă sensibilă, plină de receptori, poate ascunde celule canceroase ce se pot răspândi.
De ce cresc infecțiile urinare după menopauză? Cum recunoaștem o infecție urinară?
Această boală apare la vârste din ce în ce mai tinere și duce la complicații serioase.
Această boală macină femeile. Are consecințe majore, dar grav este că 70% dintre femei nu sunt diagnosticate.
