Mătasea de porumb nu trebuie să ajungă direct la gunoi. Cum se folosește tradițional, ce beneficii are și când ceaiul poate fi riscant.
Cureți porumbul, păstrezi boabele și arunci tot restul? Mătasea de porumb, acele fire subțiri care învelesc știuletele, are o istorie lungă în medicina tradițională. Cel mai des apare sub formă de ceai, asociat cu eliminarea apei din organism.
Vara, problema retenției de apă devine mai vizibilă pentru multe persoane. Căldura, statul mult în picioare sau pe scaun și anumite probleme de sănătate pot favoriza senzația de picioare grele, glezne umflate sau disconfort la nivelul membrelor inferioare.
În acest context, un ceai preparat din mătase de porumb poate părea o soluție simplă, la îndemână. Dar există o diferență importantă între utilizarea tradițională a unei plante și dovada că aceasta tratează o problemă medicală.
Mătasea de porumb reprezintă firele fine, de culoare galben-verzuie, aflate sub pănușile știuletelui. De cele mai multe ori ajung la gunoi imediat după curățarea porumbului.
În medicina tradițională, aceste fire au fost folosite în special sub formă de infuzie. Ceaiul este cunoscut pentru efectul său diuretic tradițional, adică pentru posibilitatea de a favoriza eliminarea apei prin urină.
"Și tu cureți porumbul, arunci pănușile și mătasea direct la gunoi?", este întrebarea de la care pornește recomandarea dr. Iosif Balint, publicată pe pagina sa de Facebook.
Dacă mătasea este curată și sănătoasă, poate fi păstrată în loc să fie aruncată imediat.
Pentru utilizarea tradițională, mătasea de porumb poate fi transformată într-o infuzie. Înainte de toate, materia vegetală trebuie să fie curată, fără urme de mucegai, pesticide sau alte impurități, potrivit PubMed.
Mătasea proaspătă poate fi uscată într-un spațiu curat și bine aerisit. După uscare, poate fi păstrată într-un recipient închis, ferit de umezeală și lumină.
Ceaiul se prepară, de regulă, prin infuzarea materialului vegetal în apă fierbinte. Rezultatul este o băutură ușoară, folosită tradițional mai ales pentru efectul său asupra eliminării apei.
Asta nu înseamnă însă că un astfel de ceai "scoate apa din picioare" indiferent de cauză.
Aici este partea pe care nu ar trebui să o ignorăm.
O gleznă umflată după o zi foarte călduroasă sau după multe ore petrecute în picioare poate avea o explicație banală. Dar edemul poate apărea și în cazul unor afecțiuni ale inimii, rinichilor, ficatului sau venelor.
Unele medicamente pot contribui, de asemenea, la apariția umflăturilor.
De aceea, ceaiul de mătase de porumb nu trebuie privit ca tratament pentru edem. Dacă umflarea persistă, se repetă sau se agravează, cauza merită identificată.
Mai ales când există deja o boală cunoscută, încercarea de a "elimina apa" fără recomandare medicală nu este o idee bună.
Există situații în care prudența este mai importantă decât orice remediu tradițional.
Dacă ai boli de inimă sau de rinichi, iei diuretice ori tratament pentru tensiune, efectele suplimentare asupra eliminării lichidelor pot fi relevante. În aceste cazuri, este mai bine să discuți cu medicul înainte de a introduce în rutină un astfel de ceai, notează National Library of Medicine.
Aceeași recomandare se aplică în perioada sarcinii și a alăptării, când plantele medicinale nu ar trebui folosite automat doar pentru că sunt naturale.
Și mai există un semnal de alarmă care nu trebuie trecut cu vederea: un picior care se umflă brusc, mai ales dacă apare durere. O astfel de situație nu este una pentru ceaiuri și remedii de casă, ci pentru evaluare medicală.
Nici partea pe care o mâncăm nu trebuie privită cu suspiciune. Boabele de porumb furnizează carbohidrați și fibre, iar porumbul galben conține carotenoizi precum luteina și zeaxantina. Acești pigmenți vegetali se regăsesc și în alte alimente de culoare galbenă sau portocalie și sunt cunoscuți pentru rolul lor în sănătatea ochilor.
Prin urmare, porumbul poate face parte dintr-o alimentație variată. Contează cantitatea, modul de preparare și ceea ce îl însoțește.
Un știulete simplu de porumb fiert este cu totul altceva din punct de vedere nutrițional decât porumbul transformat într-un preparat cu mult unt, sare sau alte ingrediente foarte calorice.
Mătasea de porumb este un exemplu bun de ingredient tradițional care a primit atenție de-a lungul timpului. Poate fi folosită ca infuzie, dar nu trebuie transformată într-un remediu universal pentru retenția de apă, picioare umflate sau boli ale rinichilor și inimii.
"Farmacia naturii este uneori chiar în bucătăria ta: important este să știi ce merită păstrat", explică dr. Iosif Balint.
Natural nu înseamnă automat lipsit de riscuri. Iar un simptom aparent banal poate ascunde uneori o problemă care are nevoie de un diagnostic, nu de un ceai.
Așadar, data viitoare când cureți porumbul, mătasea curată poate ajunge în cămară, nu neapărat la gunoi. Dar dacă motivul pentru care vrei să bei ceaiul este o umflătură nouă, persistentă sau dureroasă, primul pas ar trebui să fie o discuție cu medicul.
