Exercițiile fizice ar putea reduce durerile cronice după o leziune a măduvei spinării

Ce trebuie să știi

• Durerea s-ar putea reduce prin mișcare: participanții care au urmat un program personalizat de exerciții au raportat o scădere semnificativă a intensității durerii la trei și șase luni.

• Unii participanți au obținut rezultate importante: după șase luni, opt dintre cei 18 participanți evaluați din grupul care a făcut exerciții au raportat o reducere a durerii de cel puțin 30%.

• Programul nu a funcționat la fel pentru toată lumea: unii participanți au avut îmbunătățiri considerabile, în timp ce alții au observat schimbări mici sau chiar o creștere a durerii.

• Sunt necesare studii mai ample: rezultatele sunt promițătoare, dar nu demonstrează că exercițiile fizice reprezintă o soluție pentru toate persoanele cu leziuni ale măduvei spinării.

Exercițiile fizice, o posibilă soluție pentru o durere greu de controlat

Durerea cronică este o problemă frecventă în rândul persoanelor cu leziuni ale măduvei spinării. Pentru unii pacienți, aceasta nu este doar o neplăcere constantă, ci o problemă care le afectează activitățile de zi cu zi, starea de spirit și calitatea vieții.

Medicamentele sunt printre cele mai utilizate metode de tratament, însă nu oferă rezultate suficiente pentru toată lumea și pot avea efecte secundare. În acest context, exercițiile fizice au atras atenția persoanelor care trăiesc cu astfel de leziuni, multe dintre ele afirmând că le folosesc deja pentru a-și gestiona durerea.

Problema era că existau puține dovezi solide despre felul în care ar trebui recomandate exercițiile pentru a obține acest efect.

Un studiu clinic coordonat de dr. Kathleen Martin Ginis, profesoară la Școala de Științe ale Sănătății și Exercițiului Fizic de la UBC Okanagan, a urmărit să afle dacă un program bazat pe ghidurile internaționale pentru persoanele cu leziuni ale măduvei spinării poate contribui la reducerea durerii cronice în condiții obișnuite de viață.

Cercetarea a fost publicată în revista Archives of Physical Medicine and Rehabilitation în 2026 și este prezentată de autori drept primul studiu randomizat controlat care testează în mod specific eficacitatea acestor recomandări pentru durerea cronică.

Cum a fost realizat studiul

La cercetare au participat 46 de adulți cu leziuni ale măduvei spinării, care prezentau dureri cronice neuropatice sau musculo-scheletice.

Participanții au fost împărțiți în două grupuri. Unul a urmat un program personalizat de exerciții aerobice și de forță, cu sprijinul unor antrenori de fitness certificați și consiliere săptămânală. Celălalt grup și-a continuat activitățile obișnuite.

Un aspect important a fost faptul că participanții nu au fost nevoiți să se deplaseze exclusiv la un centru specializat. Ei au putut să facă exercițiile acasă, în săli de sport locale sau în centre comunitare, în funcție de ceea ce le era mai convenabil.

Astfel, cercetătorii au urmărit dacă programul poate fi aplicat în viața reală, nu doar în condițiile controlate ale unui laborator.

Studiul a fost elaborat împreună cu persoane care trăiesc cu leziuni ale măduvei spinării, iar în pregătirea sa au fost implicate peste 150 de persoane din această categorie și 50 de medici.

Ce s-a întâmplat cu durerea după trei și șase luni

Rezultatele au fost încurajatoare, dar nu toate măsurătorile au indicat același lucru.

Principalul indicator al studiului combina severitatea durerii cu măsura în care aceasta afecta viața de zi cu zi. Pentru acest indicator, rezultatele nu au fost concludente.

În schimb, atunci când cercetătorii au analizat separat intensitatea durerii folosind un indicator specific persoanelor cu leziuni ale măduvei spinării, au observat o scădere semnificativă în grupul care a făcut exerciții, atât după trei luni, cât și după șase luni, în comparație cu grupul de control.

Una dintre cele mai relevante observații a apărut la evaluarea de la șase luni. Opt dintre cei 18 participanți evaluați din grupul care a urmat programul de exerciții au raportat o reducere a intensității durerii de cel puțin 30%. În grupul de control, acest lucru s-a întâmplat în cazul a doi dintre cei 16 participanți evaluați.

O reducere de cel puțin 30% este considerată relevantă din punct de vedere clinic în cadrul evaluării folosite în studiu. Cu alte cuvinte, nu este vorba doar despre o diferență observată la măsurători, ci despre o îmbunătățire suficient de mare pentru a putea conta în experiența pacientului.

Totuși, cifrele trebuie interpretate cu prudență. Numărul participanților evaluați la șase luni a fost mic, iar rezultatele nu înseamnă că orice persoană cu o astfel de leziune va obține aceeași ameliorare.

Durerea a afectat mai puțin activitățile zilnice ale unor participanți

Beneficiile raportate nu s-au limitat la intensitatea durerii.

La evaluarea de după trei luni, grupul care a făcut exerciții a raportat și o interferență mai redusă a durerii cu activitățile cotidiene și cu starea de spirit. De asemenea, participanții au indicat un nivel mai mare de vitalitate.

Aceste rezultate sunt importante deoarece durerea cronică nu se măsoară doar prin cât de puternică este. Contează și dacă o persoană reușește să își desfășoare activitățile obișnuite, dacă se simte mai energică și dacă durerea îi afectează starea emoțională.

Cu toate acestea, răspunsurile au variat considerabil. În timp ce unii participanți au înregistrat scăderi importante ale durerii, alții au observat îmbunătățiri mici sau chiar o intensificare a acesteia.

Cercetătorii au mai remarcat că participanții au respectat mai consecvent programul de exerciții aerobice decât pe cel de forță. Din acest motiv, echipa consideră că exercițiile aerobice ar putea avea un rol deosebit de important, însă rezultatele prezentate nu stabilesc că acestea sunt singurele responsabile pentru ameliorarea durerii.

De ce sunt necesare studii mai ample

Cercetarea are și câteva limite importante. Echipa își propusese inițial să includă 84 de participanți, însă recrutarea a fost afectată de restricțiile din timpul pandemiei de COVID-19 și de evacuările provocate de incendiile de pădure.

În consecință, numărul persoanelor incluse a fost mai mic decât cel planificat, ceea ce limitează posibilitatea de a generaliza rezultatele.

„Acesta nu este un remediu universal și avem nevoie de studii clinice mai ample pentru a confirma aceste descoperiri”, a explicat dr. Kathleen Martin Ginis, potrivit informațiilor furnizate de echipa de cercetare.

Autoarea a subliniat însă că studiul arată că un program standardizat de exerciții poate fi aplicat în condiții reale și ar putea reprezenta o opțiune fără medicamente pentru unele persoane care trăiesc cu durere cronică după o leziune a măduvei spinării.

Rezultatele nu înseamnă că pacienții ar trebui să renunțe la tratamentele prescrise sau să înceapă singuri un program de efort fizic. Exercițiile trebuie adaptate capacităților și limitărilor fiecărei persoane, în colaborare cu specialiștii care îi cunosc situația medicală.

Cercetarea oferă însă un argument suplimentar pentru investigarea rolului activității fizice în gestionarea durerii cronice și pentru dezvoltarea unor programe care să poată fi urmate în afara spitalelor.

Sursa: Kathleen A. Martin Ginis și colab., Community-Based Exercise for Chronic Pain in People With Spinal Cord Injury: A Pragmatic Randomized Controlled Trial, Archives of Physical Medicine and Rehabilitation (2026). DOI: 10.1016/j.apmr.2026.06.010