Oamenii de știință au legat vârsta paternă de riscurile survenite la naștere pentru bebeluși, inclusiv de riscurile pentru sănătatea mamei. Un deceniu de date care documentează nașterile vii în Statele Unite arată că există o legătură între vârsta tatălui și bebelușii care au avut o greutate mai mică la naștere sau au prezentat convulsii. Potrivit unui nou studiu, realizat de cercetătorii de la Universitatea de Medicină Stanford, vârsta tatălui poate influența inclusiv sănătatea mamei în timpul sarcinii, în special prin riscul de apariție a diabetului zaharat.
"Tindem să analizăm factorii maternali în evaluarea riscurilor asociate nașterilor, dar acest studiu arată că vârsta tatălui contribuie la sănătatea copilului", a declarat prof.dr. Michael Eisenberg, urolog implicat în studiu.
Copiii născuți de părinții care aveau o vârstă peste 35 de ani (în special vârsta tatălui) au prezentat un risc mai mare de-a avea greutate scăzută la naștere, de-a face crize convulsive și de ventilație imediat după naștere. În general, cu cât vârsta tatălui este mai mare, cu atât riscul este mai mare. De exemplu, bărbații cu vârsta de 45 de ani sau mai mult au avut cu 14% mai multe șanse de a avea un copil născut prematur, iar bărbații cu vârsta de 50 de ani sau mai mult au avut cu 28% mai multe șanse de a avea un copil care să fi avut nevoie de servicii în unitatea de terapie intensivă neonatală. Totuși, potrivit lui Eisenberg că aceste cifre nu sunt motive pentru a schimba drastic planurile de viață, deoarece riscurile sunt încă relativ scăzute.
Creșterea riscurilor la 35 de ani
Eisenberg și colegii săi au folosit date de la 40,5 milioane de nașteri vii, documentate printr-un program de partajare a datelor, condus de Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor și Centrul Național de Statistică în Sănătate din SUA. Cercetătorii au organizat informațiile bazate pe vârsta tatălui - mai mică de 25 de ani; 25 până la 34 ani; 35 până la 44 ani; 45 până la 55 ani și peste vârsta de 55 de ani - și au controlat o varietate de parametri care ar putea denatura asocierea dintre vârsta tatălui și rezultatele nașterii, cum ar fi rasa, nivelul de educație, starea civilă, istoricul asupra fumatului, accesul la îngrijire și vârsta mamei.
Datele au sugerat că, odată ce un tată atinge vârsta de 35 de ani există o ușoară creștere a riscurilor de naștere a bebelușului în ansamblu. Cu fiecare an în care un bărbat îmbătrânește, se acumulează în medie două noi mutații în ADN-ul spermatozoizilor, tații din categoria de vârstă ulterioară au prezentat creșteri accentuate.
Comparativ cu bebelușii a căror tați aveau vârste cuprinse între 25 și 34 de ani, sugarii a căror tați aveau vârsta de 45 de ani prezentaseră cu 14% mai multe șanse să se nască prematur, cu 18% risc mai mare să aibă convulsii și cu 14% mai multe șanse de a avea o greutate scăzută la naștere. Dacă un tată avea 50 de ani sau mai mult, probabilitatea ca bebelușul să aibă nevoie de ventilație la naștere creștea cu 10%, iar șansele de a avea nevoie de asistență la unitatea de terapie intensivă neonatală cu 28%.
Diabetul gestațional al mamei, legat de vârsta tatălui
Cu adevărat surprinzătoare în acest studiu a fost asocierea între vârsta paternă avansată și șansa ca mama să dezvolte diabet zaharat în timpul sarcinii. În cazul bărbaților în vârstă de 45 de ani și peste, partenerele lor aveau cu 28% mai multe șanse de a dezvolta diabet gestațional, în comparație cu tații ca căror vârstă era cuprinsă între 25 și 34 de ani. Potrivit ScienceDaily.com posibilele mecanisme biologice sunt încă un pic neclare, dar se suspectează că placenta mamei are juca un rol important.
Înainte de a merge mai departe cu cercetarea, Eisenberg dorește să observe și alte grupuri de populație pentru a confirma asocierea dintre riscurile de vârstă și naștere, precum și pentru a începe să decodifice unele dintre posibilele mecanisme biologice.
"Oamenii de știință au mai analizat aceste tendințe înainte, dar acesta este cel mai cuprinzător studiu care analizează relația dintre vârsta tatălui și rezultatele nașterii la nivel populațional. O înțelegere mai bună a rolului biologic al tatălui va fi în mod evident importantă pentru descendenți, dar și pentru mamă", a spus Eisenberg.
O lucrare care descrie studiul a fost publicată pe 1 noiembrie în The British Medical Journal.
