Prof dr Alexandru Rafila: cum și de ce s-a prăbușit Institutul Cantacuzino

Dana Lascu / 19 apr 2020 / 17:35
EXCLUSIV
Institutul Cantacuzino
Institutul Cantacuzino

Prof dr Alexandru Rafila, care a făcut rezidențiatul și a lucrat ani buni la Institutul Cantacuzino, a explicat la Interviurile DC News și DC Medical, cum și de ce s-a prăbușit institutul care producea vaccinuri pentru români.

Institutul Cantacuzino era, imediat după revoluție, perla cercetării și producției în materie de vaccinuri în România. 

„Nu numai că făcea vaccinuri, avea monopolul pe piața vaccinurilor din România. Nu știu dacă toate, dar aproape toate vaccinurile care se utilizau în Programul Național de Vaccinare, plus vaccinul gripal, se făceau la Institutul Cantacuzino. Era o perioadă de efervescență, când revenise în rețeaua Institutelor Pasteur, ceea ce a oferit condiții pentru un număr de colegi să aibă acces la noile metode și tehnici de laborator, inclusiv eu am reușit să particip la niște stagii care au fost organizate în România de către Institutul Pasteur din Paris, am învățat tehnici de biologia moleculară, apropos de discuția legată de biologie moleculară, era foarte, foarte la început, prin 1995 - 1996, după terminarea rezidențiatului. Și atunci s-au format microbiologii din România care se găsesc acum în principalele laboratoare la Institutul Cantacuzino, la Institutul Matei Balș, tot de acolo provin. Era o perioadă în care speram că Institutul Cantacuzino poate să ajungă într-adevăr, nu numai din punctul de vedere al cercetării și al diagnosticului microbiologic, și un element de stabilitate care să producă vaccinuri pentru piața românească”, a explicat prof dr Alexandru Rafila, EXCLUSIV la Interviurile DC News și DC Medical. 

Au avut fonduri și n-au făcut investiții

Dar această perioadă de efervescență, cum o numește profesorul, a apus rapid din cauza unui management prost și a lipsei de viziune în deciziile luate. mai mult, deși au existat foduri, nu s-au făcut investiții astfel încât institutul să țină pasul cu concurența. 

„La vaccinuri s-a întâmplat însă ceva deosebit. Față de partea de diagnostic, la vaccinuri nu a existat o viziune, n-a existat niciun fel de investiție, practic, cu toate că au fost niște fonduri din partea Băncii Mondiale, în 1994. Ele au fost pur și simplu cheltuite fără să de dezvolte partea de producție, se prefigura deja celebrul GMP, good manufacturing practice, și Institutul prefera să rămână la sfârșitul anului cu bani în plus în buget, eventual să îi dea la bugetul de stat, decât să-i investească. Iar politica asta a dus încet-încet, la îmbătrânirea ariilor de producție, lipsa upgrade-ului de fabricație, și când am ajuns în anul 2004, înainte de aderare, au existat niște condiții pe care trebuiau să le îndeplinească în timp relativ scurt. Toate fabricile de medicamente, inclusiv Cantacuzino, care producea vaccinuri, trebuiau să se alinieze până în 2007 la ceea ce se numește GMP. Majoritatea unităților din țară au reușit acest lucru, uitați-vă la Antibiotice iași, care este o fabrică, tot așa, cu capital majoritar de stat. În schimb la Institutul Cantacuzino nu s-a reușit și cu foarte mari dificultăți au fost obținute diverse prelungiri, și adaptat la un soi de GMP la aria de vaccin gripal. Știți toate poveștile. A existat o conducere cel puțin ciudată la Institutul Cantacuzino atunci, între 2005 și 2010, care în loc să dezvolte, cu toate că au avut acces la fonduri, tot din partea Băncii Mondiale, în loc să dezvolte producția, a făcut o renunțare în masă la toate licențele de producție ale Institutului. Și chiar dacă unele produse ale Institutului poate că nu s-ar mai fi adaptat la noile cerințe GMP, cu siguranță altele ar fi putut să continue. Mă refer la vaccinul rujeolic, la componenta rujeolică a vaccinului care acum se numește ROR, la vaccinul difteric, la vaccinul tetanic. Din păcate nu a existat niciun fel de viziune și au renunțat încet-încet”, a arătat Alexandru Rafila. 

Rezistența la schimbare

Peste managementul prost s-a suprapus însă și o meteahnă - am numi-o noi - românească: rezistența la schimbare, cea care vine din interiorul unei structuri. 

„Mai este o cauză, mai profundă, mai puțin discutată și niciodată recunoscută sau, mă rog, parțial recunoscută de unii. A fost o opoziție extrem de puternică din interiorul Institutului la reformă, la reorganizare, pe centre de cost, pe centre de activitate, respectiv separarea producției de sănătatea publică și de cercetare. Sau cercetarea putea să existe ca zonă dedicată producției. Din păcate, cercetarea a produs foarte puțin sau deloc, în ceea ce privește dezvoltarea producției. Și atunci, dacă ții lucrurile astea amestecate, de multe ori chiar în conflict major de interese, nu poți să dezvolți susținut o astfel de unitate. Să vedem acum ce se va întâmpla, la Ministerul Apărării înțeleg că există planuri pe termen mai lung de data aceasta, ceea ce este foarte bine, încât să se ajungă la o producție susținută de vaccin gripal cel puțin, și eventual alte vaccinuri în parteneriat ar trebui, din punctul meu de vedcere, cu un mare producător”, a arătat profesorul. 

El spune că institute și fabrici similare din alte țări așa au procedat ca să rămână pe piață și să fie profitabile. 

„Aceia care au reușit din Europa de Est să se dezvolte au fost cei care au găsit calea spre parteneriate. Vă dau exemplul fabricii similare din Ungaria care a găsit un parteneriat cu unul dintre marii producători de vaccinuri și fac sute de milioane de componente pentru vaccin pe an, ceea ce mi se pare remarcabil și foarte important din punct de vedere economic”, a explicat șeful Societății Române de icrobiologie.

Lipsa personalului specializat, o mare problemă

Partea proasată e că pentru repornirea Institutului Cantacuzino nu e nevoie doar de bani și aparatură modernă, ci, foarte important, de personal specializat. Iar asta e o lipsă cel puțin la fel de greu de rezolvat. 

„Nu știu care e situația în momentul de față, dar acum doi ani nu existau deloc specialiști. Institutul mai avea 9 medici, ascultați bine, 9 medici! În condițiile în care la începutul anilor 90 erau 150-160 de medici acolo. Deci o deprofesionalizare și acolo cruntă. Iar zona de producție, ca să antrenezi personalul, trebuie să investești în el și trebuie să ai un bun acces la cei care știu să facă acest lucru”, a punctat microbiologul. 

Rezistența din interior a mai distrus în proiect care ar fi putul ține în funcțiune partea de producție a Institutului Cantacuzino, a mai arătat el. 

„Știți bine că în anul 2009 a existat o propunere din partea Ministerului Sănătății, reluată în 2012, de parteneriat cu Antibiotice Iași, care este o firmă care este foarte bine condusă și care reușește să obțină aprobarea nu numai pentru GMP la nivel european, dar chiar aprobare FDA care e mai greu de obținut decât GMP pentru producție. Și eu și alți colegi am considerat că un parteneriat între două întreprinderi sau două instituții cu capital de stat, în care una dintre ele avea, în mod evident, know-how, era o bună soluție. Din păcate, de asemenea a existat o opoziție din interiorul Institutului, pentru acest parteneriat. Sincer să fiu nu înțeleg de ce, pentru că nu se punea niciun fel de problemă să preia grupuri de interese sau alte tipuri de organizații mai mult sau mai puțin „periculoase” Institutului, fiind vorba despre o întreprindere care are capital majoritar și acționar Ministerul Sănătății” a detaliat Alexandru Rafila.

Cum au fost distruse DSP-urile și cât de bun pare să fie Remdesivirul în lupta contra COVID-19, aflați în video: 

 

Articole Recomandate
Get it on App Store Get it on Google Play


Citite săptămâna aceasta


Iti place noua modalitate de votare pe dcmedical.ro?
Politica de confidențialitate | Politica Cookies | Copyright 2020 S.C. PRESS MEDIA ELECTRONIC S.R.L. - Toate drepturile rezervate.
nxt.23
YesMy