Robert Vereș, tânărul din scaunul cu rotile, pe pârtia de schi. „Nu am crezut că vreodată voi avea șansa să schiez”. FOTO+ VIDEO

Robert Vereș, pe pârtia de schi. Foto: Facebook / pagina personală
Robert Vereș, pe pârtia de schi. Foto: Facebook / pagina personală

Robert Vereș, președintele Asociației Werdnig Hoffman, care suferă de amiotrofie musculară spinală, o boală degenerativă (fără tratament) care afectează mușchii prin atrofierea lor, a schiat într-un scaun cu rotile adaptat pe schiuri. „Să nu vă abandonați niciodată visurile”, spune tânărul care vrea să facă accesibile stațiunile montane pentru pacienții în scaun cu rotile. 

„Astăzi mi s-a întâmplat un lucru extraordinar. Am experimentat un lucru pe care nu aș fi crezut vreodată că o să am șansa - să schiez. Dar azi am schiat! Asta datorită și lui Stancovici Ionuț și echipa lui de la Caiac SMile. Având amiotrofie musculară spinală, tot timpul știam unde e limita a ceea ce pot face, și eram conștient că unele lucruri în viață nu voi putea niciodată experimenta, așa și cu schiatul! Și deși la început mi-a cam fost frică să încerc acest lucru, dar la insistentele lui Ionuț, dar și a prietenilor mai ales ale lui Boghi, și desigur familia mea, care și acum mi-a fost alături și m-au dus cu mașina din Carei până în Cavnic”, a povestit Robert Vereș, care este președintele Asociației Werdnig Hoffman, o asociație care reprezintă persoanele cu dizabilități.

A avut noroc ca prima zi a sa pe pârtie vremea să fie minunată și, deși i-a fost teamă, s-a mutat din scaunul său electric cu rotile, în cel adaptat la schiuri, de care a fost fixat, musculatura lui nefiind suficient de puternică astfel încât să se poată ține singur. 

„Ajunși acolo, pe pârtia Icoana, am nimerit și o zi superbă însorită și simțeam tot mai tare că, da, îmi doresc să schiez. Da, la început m-a cuprins o frică mare, deoarece pe mine e mai greu de mutat din scaunul electric. Și când am văzut acele scaune adaptate așa micuțe mi se păreau fragile. În plus eu nu am forță deloc, astfel că a trebuit să fiu legat cu nici nu știu câte centuri, sincer, cred că arătăm ca Hannibal Lecter, asta îmi ziceam în gând să mă mai îmbărbătez nițel :)). Pe urmă ajuns în acel scaun adaptat, trecând peste momentele când mama cu chiu cu vai a reușit să îmi aranjeze geaca, fiindcă vă dați seama de câte ori mă mut din scaunul electric, toate hainele pe mine alunecă în sus, și chiar dacă soarele strălucea foarte tare nu îmi lipsește o răceală, că doar nu ajunge să ai o boală rară gravă mai ai și pietre la rinichi, am pornit spre teleschi!” a povestit președintele Asociației Werdnig Hoffman. 

Pe drumul spre culmea pârtiei, a experimentat toate  emoțiile posibile. Iar curajul său a meritat din plin.

„A fost o senzație greu de descris, cum încet încet urcam pe pârtie tot mai mari erau emoțiile. Un amalgam de emoții, frică, curiozitate, dorință, nerăbdare, ardoarea de a afla cum va fi? Iar în momentul când am început să alunec în jos, m-am speriat foarte tare, și mi-am zis că sigur vom cădea. Dar monitorul, un băiat super simpatic, m-a liniștit, și mi-a zis că totul va fi bine. Ei și după ce mi-a trecut frica, am început să mă simt liber, să simt ce înseamnă cu adevărat de a schia!! Super senzație!!! Astfel că ajunși jos, i-am zis la monitor, să mai dăm o tură, dar de data asta cu viteză mult mai mare!! Și a doua oară a fost și mai fain!!”, a povestit Robert Vereș.  

După două coborâri de poveste, Robert Vereș spune că se simte norocos, pentru că persoanele cu dizabilități nu au, de regulă, astfel de ocazii în România. 

„Din păcate, deși îmi doream să mai merg o tură, scolioza pe care o am, mi-a zis STOP, fiindcă spatele a început să mă doară foarte tare, și mă mai doare și acum. Dar a meritat din plin!! Și cu siguranță și alți prieteni cu dizabilitate ar vrea să încerce să schieze. Dar din păcate în România lipsa accesibilizării pensiunilor și hotelurilor face ca persoanele cu dizabilități să nu se poată caza, astfel că le este greu să vină să schieze din zone mai îndepărtate. De asta vreau ca visul meu „Căsuța prieteniei” să devină realitate cât mai repede, pentru a avea un loc 100% adaptat nevoilor persoanelor cu dizabilități. Și împreună cu asociația mea, Asociația Werdnig Hoffman, să putem derula activități fără a ne mai stresa la gânduri gen: „intru pe ușă? intru la baie? încap în cameră? e ok rampa sau este rampă?". Va fi un vis devenit realitate, și așteptat de multe persoane cu dizabilități. Ajuns înapoi între prieteni, m-am întâlnit și cu Mirela Retegan și Gașca Zurli, și am povestit cu ea despre emoțiile avute și am făcut și o poza. A fost o onoare să mă văd cu ea, deoarece cu mulți ani în urmă ne-am mai întâlnit la zilele orașului Carei. Ca final, vreau să vă zic să nu vă abandonați niciodată visurile!!”, a subliniat Robert Vereș, în mesajul postat pe pagina sa de Facebook. 

 

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Articole Recomandate
Crossuri externe
Descarcă aplicația DCMedical
Get it on App Store Get it on Google Play
Ultimele știri publicate
Cele mai citite știri
Patologii

Iti place noua modalitate de votare pe dcmedical.ro?
Politica de confidențialitate | Politica Cookies | | Copyright 2022 S.C. PRESS MEDIA ELECTRONIC S.R.L. - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt1
YesMy