Oameni de diferite profesii și vârste au participat la Ziua Transplantului în România și mărturisesc că viața lor s-a schimbat total după intervenție.
Transplant, mărturii. „Suntem norocoși că am ajuns să îi cunoaștem și să fim printre cei salvați", mărturisește Ionela Curea, unul dintre oamenii care fost trecut prin experiența unui transplant, participantă la Ziua Transplantului în România.
Pentru ea, această zi înseamnă a doua șansă la viață. „Am devenit mamă după încercarea aceasta grea din viața mea. Cu ajutorul medicilor și a întregii echipe de la Fundeni am reușit să ajung la 10 ani după transplant", aduagă tânăra. Are acasă un copil de 6 ani.
O altă femeie, Monica Cristea, povestește că nu se aștepta să înțeleagă bucuria acestei zile. „Viața mea după transplant este mult mai frumoasă. Viața este mult mai valoroasă, o trăiesc cu altă intensitate, altă bucurie. Doresc multor oameni să înțeleagă și să aprecieze ceea ce avem, ceea ce trăim", afirmă Monica. Ca toți oamenii transplantați, ea este recunoscătoare echipei de medici care a luptat pentru ca ea să aibă această șansă la viață.
Unul dintre transplantații care anul acesta împlinește 19 ani din momentul primirii noului ficat este Pencea. Mărturisește că Ziua Transplantului în România a înseamnă enorm pentru el și că își dorește ca lumea să înțeleagă cât de important este actul de donare și câte vieți pot fi salvate.
O altă femeie care a devenit mamă la 5 ani de la transplant este Ana-Maria Nanoi. „El (n.r. copilul) este minunea mea și cea mai mare bucurie pe care o am eu ca pacient după ce am trecut printr-o experiență destul de dură. Acum am devenit un om care se bucură de viață din toate aspectele", apreciază Ana-Maria. Despre Programul Național de Transplant vorbește tare frumos, îl consideră un succes și subliniază că oamenii ar trebui să aibă încredere în el, iar presa să nu-l denigreze.
„Odată depășită această traumă care reprezintă transplantul, noi ne întoarcem în societate unde nu mai suntem oameni bolnavi, ci care putem face o grămadă de lucruri. După transplant, unii s-au căsătorit, au devenit părinți, au făcut facultăți, practică tot felul de profesii", afirmă Ana-Maria Nanoi.
O poveste emoționantă are și Ileana, o femeie din Baia Mare, diagnosticată în 2012 cu ciroză hepatică virus C. După primirea diagnosticului, viața ei a devenit o înșiruite de drumuri la spitale, păreri, vizite la medic.
„Am o familie minunată care a încercat totul. Tot ce s-a putut. Și, în final, în 2012, în decembrie, am făcut prima vizită la Fundeni, la doamna Liana Gheorghe. Am fost internată, mi s-au făcut toate investigațiile care s-au putut și s-a ajuns la concluzia că am nevoie de un transplant hepatic", povestește Ileana.
În ianuarie 2013 s-a ivit prima șansă de transplant, dar după 7 ore de pregătire, anestezistul i-a spus că ficatul prelevat este bolnav și nu poate fi folosit de nimeni.
O lună mai târziu s-a întâmplat minunea, cum o numește Ileana: a primit un nou ficat. Soarta a făcut ca odată cu ea să fie transplantată o altă femeie născută în aceeași zi, aceeași lună și în același an.
„Nu am știut ce mă așteaptă. Eu locuiesc la Baia Mare. 2 ani de zile am avut un apartament cu chirie și fac naveta. Vin mereu de câte ori este nevoie. Mă vede și mă supraveghează domnul doctor Matei Emil. Dânsul este cel care îmi poartă de grijă de 6 ani și 3 luni și încerc să supraviețuiesc așa cum facem fiecare dintre noi, transplantații", mărturisește Ileana.
Însă povestea ei nu se oprește aici: pe 23 februarie a primit noul ficat, iar pe 5 martie a intrat în comă. Medicii au avut ideea să cheme familia din Baia Mare ca să o ajute să-și revină. Ideea a funcționat. A ieșit din comă și s-a însănătoșit.
Acum zice că are zile și zile. A ținut să vină la Ziua Transplantului și să-și spună povestea ca să le mulțumească – așa cum fiecare dintre cei transplantați au făcut-o în discursurile lor, amintind contribuția profesorului Irinel Popescu – medicilor care i-au dat o a doua șansă.
Prioritate la toaletă oriunde în țară. Cine are acest drept.
