Complicația bizară a COVID care persistă după ani de zile de la infectare îi alarmează pe medici.
La cinci ani de la începutul pandemiei, tusea cronică post-COVID rămâne o problemă frecventă, iar specialiștii descoperă tot mai multe legături între acest simptom persistent și disfuncțiile neurologice.
Noi studii arată că virusul SARS-CoV-2 poate afecta sistemul nervos, declanșând un reflex de tuse chiar și în absența unor probleme pulmonare grave. Acest mecanism ar putea explica de ce unii pacienți continuă să tușească luni de zile după infecție.
Chiar și la cinci ani de la izbucnirea pandemiei, tusea cronică rămâne un motiv frecvent de consultare în pneumologie. Subiectul a fost abordat recent în cadrul Congresului de Pneumologie de Limbă Franceză, desfășurat în perioada 24-26 ianuarie 2025, la Marsilia, Franța.
Diferențierea dintre tusea acută (de origine virală), tusea subacută (care persistă 3-8 săptămâni) și tusea cronică (peste 8 săptămâni) este esențială pentru stabilirea tratamentului adecvat.
"Această distincție ne permite să adaptăm investigațiile și intervențiile terapeutice", a explicat dr. Laurent Guilleminault, pneumolog la Spitalul Universitar din Toulouse, potrivit Medscape.
Vezi și: Ciocolata, impact asupra tensiunii arteriale. Îmbunătățește sănătatea inimii
Un studiu amplu, desfășurat pe 70.000 de pacienți, a arătat o frecvență mai scăzută a tusei la copii și la vârstnici, în timp ce adulții cu vârste cuprinse între 30 și 60 de ani au fost cei mai afectați. Interesant este faptul că, în faza acută a bolii, tusea nu a fost un indicator al gravitații infecției cu SARS-CoV-2.
"Tusea pare a fi mai degrabă legată de disfuncții neurologice decât de afectarea clasică a plămânilor. Această distincție este esențială pentru înțelegerea patofiziologiei bolii și pentru ghidarea strategiilor terapeutice", a explicat dr. Guilleminault.
Studiile privind transmiterea SARS-CoV-2 au confirmat că tusea joacă un rol-cheie în răspândirea virusului.
"Virusul induce o disfuncție neurologică care declanșează reflexul de tuse, fără a provoca neapărat leziuni pulmonare severe", a precizat dr. Guilleminault.
Reflexul de tuse este controlat de receptori periferici sensibili, localizați preponderent în tractul respirator. Aceștia transmit semnale spre trunchiul cerebral, unde sunt coordonate răspunsurile reflexe. În cazul infecțiilor virale, cum este COVID-19, se instalează o hipersensibilitate a acestor receptori, determinând apariția unei tuse excesive sau necontrolate.
Un rol central în acest proces revine nervului vag. Studii pe gripă au arătat implicarea celulelor senzoriale asociate nervului vag în declanșarea tusei. SARS-CoV-2 pare să interacționeze direct cu acești receptori, creștind sensibilitatea reflexului de tuse.
Tusea post-COVID este parte a sindromului long COVID, dar incidența sa variază în funcție de durată. Studiile inițiale arătau că aproximativ 19% dintre pacienți prezentau tuse persistentă, dar prevalența scădea odată cu trecerea timpului. Totuși, un studiu publicat în 2023 în JAMA a indicat că până la 30% dintre pacienți continuau să tușească cronic post-COVID.
"Nu este relevant să așteptăm atât de mult timp pentru a interveni", a subliniat dr. Guilleminault.
Evaluarea și tratamentul ar trebui inițiate la 8-12 săptămâni postinfecție, dacă simptomele persistă.
Tusea post-COVID - FOTO: Freepik
Abordarea pacienților cu tuse cronică post-COVID urmează liniile directoare stabilite pentru tusea cronică generală. Evaluarea include o radiografie pulmonară, iar la fumători, un CT toracic pentru excluderea patologiilor oncologice.
Cele mai frecvente cauze ale tusei cronice – rinosinuzita, astmul și refluxul gastroesofagian – trebuie excluse prin investigații specifice. Studiile au sugerat că infecția cu SARS-CoV-2 poate favoriza apariția astmului.
Abnormalități ale laringelui sunt frecvent observate la pacienții cu tuse post-COVID. Un studiu a relevat că 63% dintre pacienți au prezentat disfonie, 56% au raportat senzația unui corp străin în laringe, iar 10% au avut episoade de laringospasm.
"Laringele, fiind un organ puternic tuseogen, provoacă mai multe episoade de tuse decât plămânii", a explicat dr. Guilleminault.
Dacă nicio cauză clară nu este identificată, tusea poate fi considerată cronică refractară sau inexplicabilă, ceea ce sugerează o origine neurologică. În aceste cazuri, tratamentele neuromodulatoare, precum amitriptilina, pregabalina sau gabapentina, pot fi luate în considerare, în timp ce corticoterapia nu s-a dovedit eficientă.
Vezi și: De ce să pui un plic de ceai în frigider. Trucul genial cu beneficii neașteptate
Tusea post-COVID rămâne o provocare medicală, necesitând o abordare multidisciplinară. Cercetările continuă pentru a înțelege mecanismele neurologice implicate și pentru a dezvolta terapii mai eficiente.
"Este esențial să recunoaștem că această tuse nu este doar o manifestare respiratorie, ci un semn al unei disfuncții neurologice care trebuie investigată corespunzător", a concluzionat dr. Guilleminault.
Alertă în Europa. Un virus periculos transmis de țânțari provoacă îngrijorare.
Ce este hepatita B și ce simptome apar. Dacă nu este eliminată de organism în termen de șase luni, boala poate evolua spre forma sa cronică.
COVID a generat complicații pe termen lung, iar efectele se văd și în prezent. Apar la 88% din persoanele care au avut COVID.
Infecția cu Helicobacter pylori are un efect major. Ce s-a aflat abia acum.
Europa se pregătește pentru o nouă pandemie. Un inamic necunoscut ar putea declanșa următoarea criză globală de sănătate.
Revine masca de protecție. Boala care a explodat. Se înregistrează o creștere alarmantă a infecțiilor.
