Raportul talie-înălțime, un predictor eficient al riscului cardiac

Un nou studiu danez prezentat la Congresul European de Obezitate (ECO) 2025 atrage atenția asupra importanței obezității centrale în evaluarea riscurilor metabolice la copii.

Copiii care au înregistrat o creștere treptată a raportului talie-înălțime (un indicator al obezității centrale) în primii 10 ani de viață prezintă un risc crescut de afecțiuni cardiometabolice și cardiovasculare la această vârstă, potrivit unui studiu realizat în Danemarca. Aceste riscuri includ tensiune arterială crescută și niveluri ridicate ale unor markeri metabolici precum trigliceridele, indicele HOMA-IR, glicoproteinele acetilate și proteina C reactivă ultrasensibilă.

"Obezitatea centrală în copilărie contează, iar raportul talie-înălțime oferă un indicator simplu și eficient, care poate ajuta la identificarea timpurie a riscului cardiometabolic și cardiovascular. Orice măsură care poate preveni această traiectorie de dezvoltare a obezității centrale poate avea un impact benefic asupra sănătății", a declarat dr. David Horner, cercetător principal, de la Spitalul Herlev și Gentofte din Copenhaga, potrivit Medscape.

Raportul talie-înălțime, mai precis decât IMC

Dr. Horner susține că raportul talie-înălțime ar putea oferi o evaluare mai precisă și practică a riscului cardiometabolic în rândul copiilor decât indicele de masă corporală (IMC).

"IMC-ul funcționează bine la nivel de populație, dar poate fi înșelător la nivel individual. Un sportiv de 185 cm și 120 kg poate avea un IMC de 35, dar arată complet diferit față de cineva cu aceeași valoare care suferă de obezitate", a mai explicat dr. David Horner.

Studiul s-a bazat pe datele din cohorta longitudinală COPSAC2010, care a urmărit 736 de copii de la naștere până la vârsta de 10 ani, cu 14 evaluări ale taliei și înălțimii. La vârsta de 10 ani, copiii au fost supuși unei evaluări cardiometabolice și a riscului cardiovascular, folosind un scor compozit și biomarkeri metabolomici extrapolați dintr-un studiu pe adulți.

Trei tipare de evoluție: referință, descreștere accentuată, creștere lentă

Horner a identificat trei traiectorii distincte ale raportului talie-înălțime:

Grupul de referință (66%): raport constant în timp.

Grupul cu descreștere (18%): nivel inițial mai ridicat, urmat de scădere lentă.

Grupul cu creștere lentă (15%): creștere progresivă a raportului talie-înălțime.

Copiii din grupul cu creștere lentă au prezentat cel mai mare risc cardiometabolic, cu un scor z de 0,79 (P < .0001) și un scor de risc cardiovascular de 0,53 (P < .0001) comparativ cu grupul de referință. Aceștia au avut, de asemenea, tensiune arterială ridicată (P = .005), trigliceride mari (P = .026), HOMA-IR crescut (P < .0001) și HDL scăzut (P < .001). Markerii inflamatori și nivelul de ApoB au fost, de asemenea, ridicați.

Nivelul actual de grăsime abdominală contează mai mult decât evoluția

"În ciuda analizei detaliate a traiectoriilor, am constatat că nivelul obezității centrale la vârsta de 10 ani este un predictor la fel de bun al sănătății cardiometabolice ca și cunoașterea traiectoriei de creștere. Tiparul anterior de acumulare lentă de grăsime nu mai era asociat cu un risc crescut în sine, dar înțelegerea momentului și modului în care se acumulează grăsimea în copilărie poate oferi o oportunitate de intervenție", a subliniat dr. Horner.

Dr. Andrew Agbaje, epidemiolog pediatric la Universitatea de Est din Finlanda, a salutat rezultatele studiului.

"Știm că raportul talie-înălțime are potențialul de a înlocui IMC-ul, deoarece este ieftin, ușor de aplicat și nu variază în funcție de etnie sau vârstă, făcând distincția între masa de grăsime și cea musculară. Pericolul obezității este specific masei de grăsime. Acest studiu demonstrează validitatea raportului talie-înălțime la copii și, având în vedere că acest indicator este mult mai bun decât IMC-ul în predicția bolilor precum diabetul de tip 2, insuficiența cardiacă sau ficatul gras, avem de-a face cu un instrument valoros", a precizat dr. Andrew Agbaje.

Monitorizarea regulată a obezității centrale încă din copilărie, printr-un instrument simplu precum raportul talie-înălțime, ar putea deveni o practică standard în prevenția bolilor cardiometabolice. Studiul prezentat la ECO 2025 adaugă o piesă esențială în puzzle-ul sănătății pediatrice și deschide calea pentru intervenții timpurii, accesibile și eficiente.