De ce persistă pierderea gustului după COVID chiar și după mult timp?

O nouă cercetare publicată în revista Chemical Senses oferă, în premieră, dovezi biologice directe care explică de ce unii supraviețuitori ai infecției cu COVID-19 suferă de pierderea gustului chiar și la ani de la vindecare. Studiul, realizat de experți de la University of Colorado Anschutz și universități din Suedia, identifică anomalii specifice la nivelul celulelor receptoare din mugurii gustativi.

Defecțiunea moleculară, enigma proteinei PLCβ2

Cercetătorii au analizat 28 de persoane care au raportat tulburări de gust la mai mult de un an de la infecție. Analiza biopsiilor recoltate de la participanți a scos la iveală o problemă critică: niveluri scăzute de ARN mesager (ARNm) necesar pentru producerea proteinei PLCβ2.

Această proteină funcționează ca un "amplificator molecular" în interiorul celulelor gustative. Ea are rolul de a întări semnalul înainte ca acesta să ajungă la creier. Atunci când nivelul de PLCβ2 scade, semnalul transmis este prea slab pentru a fi procesat corect, ceea ce duce la o percepție diminuată sau absentă a aromelor.

Dulce, amar și umami, cele mai afectate arome

Studiul evidențiază un tipar interesant în pierderea simțului gustativ. Din cei 28 de pacienți monitorizați, mulți au raportat dificultăți specifice în detectarea gusturilor dulce, amar și umami. În schimb, percepția pentru sărat și acru a rămas, în mare parte, intactă.

Explicația este de natură tehnică: celulele care detectează gustul sărat și cel acru folosesc mecanisme de semnalizare diferite. Acestea nu depind de proteina PLCβ2, motiv pentru care rămân funcționale chiar și atunci când restul sistemului de comunicare celulară eșuează.

Modificări structurale în papilele gustative

Pe lângă problemele de ordin molecular, analizele la microscop au dezvăluit și schimbări fizice. Thomas Finger, profesor la University of Colorado Anschutz, subliniază că unii pacienți prezintă o dezorganizare structurală a papilelor gustative.

Deși țesutul unora dintre participanți părea normal, în cazul altora arhitectura celulară era compromisă. Această combinație între semnalizarea defectuoasă și structura alterată explică de ce disfuncția persistă pe o perioadă atât de lungă.

Regenerarea celulară și misterul persistenței simptomelor

În mod normal, celulele mugurilor gustativi se regenerează la fiecare două până la patru săptămâni. Totuși, acest studiu demonstrează că procesul de refacere este blocat sau alterat la anumiți pacienți. Deși virusul a dispărut demult din organism, urmele biologice lăsate în mecanismul de transmitere a semnalelor pot dura ani de zile.

Această descoperire este esențială pentru dezvoltarea unor viitoare tratamente. Odată identificată sursa exactă a problemei, amplificatorul molecular PLCβ2, comunitatea medicală poate căuta soluții pentru a restabili funcționarea normală a receptorilor.