O boală hepatică ce afectează aproape 30% dintre adulți ascunde 5 forme distincte, cu riscuri diferite pentru ficat, inimă și apariția cancerului.
O boală a ficatului care afectează aproape 30% dintre adulții din întreaga lume ar putea să nu fie, de fapt, o singură boală. Cercetătorii au identificat cinci forme distincte ale acesteia, asociate cu mecanisme biologice și riscuri diferite.
Este vorba despre boala hepatică steatotică asociată disfuncției metabolice (MASLD), cunoscută în trecut drept boală hepatică grasă non-alcoolică.
Excesul de grăsime se poate acumula în ficat ani la rând fără simptome evidente. În unele cazuri, boala poate progresa către inflamație, fibroză, cancer hepatic sau insuficiență hepatică.
Un nou studiu publicat în revista Nature sugerează însă că pacienții care primesc același diagnostic pot avea forme biologic diferite ale bolii.
Cercetătorii de la Mayo Clinic, împreună cu oameni de știință de la Virginia Tech, au analizat date genetice și clinice de la peste 4.600 de pacienți cu MASLD.
Au luat în calcul enzimele hepatice, indicele de masă corporală, nivelurile lipidelor din sânge și alte afecțiuni asociate, printre care diabetul, depresia și apneea de somn.
Cu ajutorul unor modele de analiză avansată, echipa a identificat cinci subtipuri distincte ale bolii. Fiecare dintre ele pare să urmeze o cale biologică diferită și să aibă propriul profil de risc.
Unele forme au fost asociate cu un risc mai mare de boli cardiovasculare, insuficiență hepatică, cancer și transplant hepatic.
"Când datele clinice și genomice sunt analizate împreună la această scară, încep să apară tipare ale progresiei bolii care, altfel, ar rămâne ascunse. Odată ce separăm aceste subtipuri, putem începe să asociem tratamentele cu biologia care determină de fapt boala", explică Shulan Tian, Ph.D., coautoare principală a studiului și bioinformatician la Mayo Clinic.
MASLD apare atunci când grăsimea se acumulează în ficat. Obezitatea și diabetul reprezintă factori importanți pentru anumite persoane, însă cercetarea arată că acestea nu explică toate cazurile.
Anumiți pacienți au subtipuri ale bolii în care factorii genetici moșteniți joacă un rol important. Aceste forme genetice au fost asociate cu un risc mai mare de evoluție către boală hepatică avansată.
Un aspect important este că acest risc poate exista chiar și la persoane care nu prezintă factorii metabolici considerați în mod obișnuit caracteristici pentru MASLD.
Asta ar putea explica de ce doi pacienți cu același diagnostic pot avea evoluții foarte diferite.
Studiul a folosit date din Research Data Atlas al Mayo Clinic. Platforma face legătura între informațiile genetice și datele medicale ale pacienților.
Cercetătorii au putut astfel să compare diferențele genetice cu modul în care boala apare și evoluează în timp.
O parte importantă a acestor informații provine din Tapestry Study, una dintre cele mai mari colecții de date de secvențiere a exomului realizate de Mayo Clinic, cu peste 100.000 de participanți.
Eric Klee, Ph.D., coautor principal al cercetării, spune că această abordare poate schimba modul în care sunt definite bolile complexe.
"Ceea ce apare aici este o modalitate de a identifica în mod sistematic subgrupuri relevante în cadrul unor boli complexe. Ne ajută să cartografiem bolile complexe cu o asemenea precizie, încât putem începe să anticipăm evoluția lor și să intervenim înainte ca cele mai grave leziuni să apară", explică cercetătorul.
Diferențele dintre subtipurile MASLD nu s-au limitat la ficat. Cercetătorii au identificat asocieri între anumite forme ale bolii și afecțiuni precum depresia, apneea de somn și migrena.
Rezultatele sugerează existența unor legături mai largi între MASLD și alte sisteme ale organismului.
"Acesta este exact tipul de informație pe care cercetarea genomică la scară largă a fost concepută să îl ofere.
Atunci când conectezi datele genetice cu informații clinice detaliate din populații numeroase, poți începe să redefinești bolile într-un mod care are un impact direct asupra îngrijirii pacienților", spune Konstantinos Lazaridis, M.D., director executiv al Center for Individualized Medicine și unul dintre autorii studiului.
Descoperirea celor cinci subtipuri ar putea avea, în viitor, implicații pentru diagnostic și tratament.
În loc ca MASLD să fie privită ca o singură afecțiune, medicii ar putea identifica pacienții cu risc mai mare și ar putea adapta monitorizarea în funcție de mecanismul biologic implicat.
Cercetătorii vor să verifice dacă aceste cinci subtipuri apar și în alte grupuri de pacienți. De asemenea, echipa intenționează să analizeze modul în care fiecare formă răspunde la tratamente diferite, inclusiv la medicamentele din clasa agoniștilor receptorului GLP-1.
Dacă rezultatele se confirmă, clasificarea genetică și clinică ar putea deveni un instrument pentru identificarea mai timpurie a pacienților cu risc crescut și pentru alegerea unui tratament mai apropiat de mecanismul real al bolii.
