Întrebări frecvente despre tulburările digestive și cauzele lor

Câți dintre noi n-m avut parte de tulburări digestive în vacanță? Sau nu ne-am trezit cu efectele lor neplăcute după o masă luată la restaurant. Ni se poate întâmpla și în propria caasă, dacă alimentele pe care le-am consumat sunt contaminate. Principalul lor simptom/efect este diareea. În funcție de evoluția ei îți dai seama și cât de gravă este situația.

Când e în neregulă

Diareea înseamnă apariția de scaune moi sau apoase de cel puțin de trei ori pe zi. Aceasta rezultă din inversarea stării normale de absorbție netă a apei și a electroliților, până la secreție. Conținutul de apă mărit în scaune, de peste 20 ml / kg / zi, la sugari și copii mici (cu greutate mai mică de 20-22 kg) sau de peste 200 g / zi la copii mai mari, adolescenți și adulți, se datorează unui dezechilibru în fiziologia proceselor intestinale, mici și mari, implicate în absorbția ionilor, a substraturilor organice și, prin urmare, a apei, arată medscape.com.

Forme, cauze și tratament

Diareea acută are debut brusc, cu trei sau mai multe scaune moi/apoase pe zi și nu durează mai mult de 14 zile, diareea persistentă este definită ca un episod care durează mai mult de 14 zile dar mai puțin de 30 de zile, iar diareea cronică - un episod care durează peste 30 de zile.

Distincția între cele trei forme are implicații nu numai pentru clasificarea și studiile epidemiologice, ci și din punct de vedere practic, deoarece diareea prelungită are deseori etiologii diferite, prezintă probleme de gestionare diferite și are un prognostic diferit.

1,2 milione de decese anual

Estimările conservatoare au pus diareea în primele cinci cauze de deces la nivel mondial. Dintre acestea, cele mai multe cazuri apar la copiii mici din țările cu venituri mici și medii, unde boala este cea de-a doua cauză principală a mortalității la vârsta de sub 5 ani și cauzează 1,5-2 milioane de decese anual în întreaga lume.

În țările cu resurse limitate, sugarii înregistrează o medie de șase episoade anual, iar copiii cu vârste mai mici de 5 ani au o medie de trei episoade anual. În țările cu venituri mari, bolile diareice reprezintă, de asemenea, o cauză semnificativă a morbidității în toate grupurile de vârstă.

Prezentarea clinică, cursul și tratamentul acestei tulburări digestive depind, prin urmare, de cauza sa și de gazdă. Sunteți familiarizați cu diferite afecțiuni asociate diareei acute sau cronice? Iată câteva întrebări esențiale ale căror răspunsuri stabilesc de la ce a pornit și cum se tratează această afecțiune.

În primul rând, formele de gastroenterita virală variază de la o boală diareică auto-limitată, apoasă (de obicei mai puțin de o săptămână) până la deshidratare severă.

Rotavirusul, cel mai frecvent agent la copii și adolescenți

Majoritatea cazurilor de gastroenterită acută infecțioasă sunt de natură virală. Rotavirusul este cel mai frecvent agent etiologic al diareei dobândite la copii și la adolescenți. Infecțiile dobândite din comunitate și cele luate din unitățile medicale au distribuții temporale similare, sunt cauzate de aceleași subtipuri virale și afectează copii din aceleași grupe de vârstă.

Grupa A de rotavirus provoacă între 25% până la 65% din cazurile de gastroenterită infantilă gravă, la nivel mondial. Infecțiile acute cu grupul C sunt, și ele, destul de frecvente în întreaga lume. După rotavirus, Cryptosporidium, Shigella și Escherichia coli (E.coli) enterotoxigenici sunt de asemenea agenți patogeni importanți.

Norovirusul, cauza principală la adulți

Gastroenterita virală acută poate să apară pe tot parcursul vieții. Cazurile severe, însă, apar la cei foarte tineri și la vârstnici. Etiologia variază, de asemenea, în funcție de vârsta. La sugari, așa cum spuneam, majoritatea cazurilor se datorează rotavirusului. La adulți, însă, norovirusul este cel mai frecvent agent etiologic al gastroenteritei virale și a doua cauză cea mai frecventă de spitalizare pentru gastroenterita acută.

Simptomele infecției cu norovirus apar, de obicei, între 24 și 48 de ore după ingestia alimentelor sau a apei contaminate sau după contactul cu un individ infectat. Fiecare episod are o durată scurtă, de 24 până la 72 de ore. Debutul poate fi abrupt sau gradual. Examinarea abdominală relevă absența sensibilității focale și a semnelor peritoneale. Pe lângă diaree, simptomele includ febra inferioară, tahicardia și posibila hipotensiune cu epuizare a volumului.

De asemenea, în acest caz vărsăturile sunt mai numeroase în comparație cu gastroenteritele cauzate de alte virusuri, iar diareea este în general moderată (4 până la 8 scaune, pe o perioadă de 24 de ore). Manifestările severe apar în mod obișnuit la copiii mai mici de 12 luni, la vârstnici și la pacienții imunocompromiși. Este posibilă și infecția asimptomatică.

Infecția cu giardia

Diareea este, de asemenea, cel mai frecvent simptom al infecției acute cu Giardia, care apare la 90% dintre persoanele simptomatice.

Giardiaza, cauzată de parazitul protozoar Giardia duodenalis (cunoscut și ca Giardia lamblia sau Giardia intestinalis), este răspândită larg nivel mondial.

Transmiterea chistului giardian infecțios la om are loc prin trei căi: apă, alimente și contact fecal-oral. Grupurile cu risc ridicat includ sugari, copii mici, călători, persoane imunocompromise și cele cu fibroză chistică.

Simptomele infecției cronice includ diaree cronică, stare generală de rău, greață și anorexie. Pierderea în greutate, de 10 până la 15 de kilograme la un adult, apare la aproximativ 66% dintre pacienții simptomatici.

Diareea sporadică cronică poate continua luni de zile. Deficitul de lactază postinfecție este de asemenea comun, care apare în 2% până la 40% din cazuri. Este prezentat clinic ca o exacerbare a simptomelor intestinale după ingestia produselor cu lactoză. Recuperarea din această condiție poate dura câteva săptămâni, chiar și după eliminarea parazitului.

Cum se manifestă

Simptomele clinice ale infecției cu giardia includ: diaree, slăbiciune, distensie abdominală, crampe abdominale, greaţă, scaune greoaie și unsuroase, anorexie și pierdere în greutate, vărsături, febra de grad scăzut (rar), diferite simptome neurologice (de exemplu, iritabilitate, tulburări de somn, depresie, neurastenie), urticarie.

Manifestările extraintestinale sunt rare și includ manifestări alergice, cum ar fi urticaria, eritemul multiform, bronhospasmul, artrita reactivă și boala tractului biliar.

La un număr mic de persoane, apariția bruscă a diareei explozive, apoase, a crampelor abdominale, a flatulenței, a vărsăturilor și a febrei, durează 3 până la 4 zile, înainte de trecerea la sindromul subacut mai frecvent.

Cum afli dacă ai intoleranță la lactoză (deficit de lactază)

Testul de hidrogen expirat este cel care dă diagnosticul intoleranței la lactoză. El măsoară gradul de absorbție al lactozei și este ușor de realizat, este neinvaziv și are o sensibilitate și o specificitate superioară testului de absorbție.

Persoanelor testate li se administrează lactoză după repaus (de obicei peste noapte), după care se colectează probe de aer expirat înainte și la intervale de 30 de minute, timp de 3 ore, pentru a evalua concentrațiile de hidrogen. O creștere a concentrației de hidrogen în expirație mai mare de 20 de părți per milion, după ingestia de lactoză, sugerează intoleranța.

Infecția cu Shigella

În cazul pacienților la care tulburarea digestivă e dată de infecția cu Shigella, abordarea este alta.

Infecția cu Shigella este în mod normal auto-limitată. Durata medie a simptomelor gastro-intestinale de shigelloză netratată este de 7 zile.

Tratamentul cu antibiotice este indicat la unii pacienți cu cazuri severe. Rețineți că sunt deja tipuri de Shigella rezistente la antibiotice, așa că pacienții trebuie testați și monitorizați în timpul tratamentului.

Antidiareicele cu substanțe narcotice ar trebui evitate, iar febra mare la copii trebuie tratată. De asemenea, agenții antimotilitate trebuie evitați, deoarece ei pot să agraveze simptomele și pot predispune la dilatarea toxică a colonului.

Pentru suplimentarea cu fluide și electroliți, varianta orală de rehidratare este preferabilă. Preferabile. Se recomandă aportul de lichide care curăță tractul digestiv, urmat de o dietă cu conținut scăzut de lactoză sau fără lactoză, până la rezolvarea simptomelor de Shigelloză.

Dacă simptomele nu se ameliorează după trei zile, tratamentul trebuie schimbat.