Omenirea a visat dintotdeauna la nemurire. Până acum, leacul nu s-a găsit, dar am putea să ne păstrăm corpul tânăr, sănătos și energic, chiar dacă ajungem la înțelepciunea multor ani de...
Rezultatele acestei cercetări, condusă de Prof. Valery Krizhanovsky și Dr. Yossi Ovadya, din cadrul Departamentului de Biologie Moleculară de la Institutul de Știință Weizmann, au fost publicate recent în jurnalul Nature Communications.
Studiul acestora a început cu o investigație asupra modului în care sistemul imunitar este implicat într-o activitate crucială: îndepărtarea celulelor vechi, senescente, care afectează corpul atunci când nu sunt eliminate. Celulele Senescent - care nu sunt complet moarte, dar suferă o pierdere de funcție de bază sau au leziuni ireparabile - au fost implicate în bolile de îmbătrânire prin promovarea inflamației.
Cercetătorii au folosit șoareci la care o genă crucială pentru această activitate imunitară lipsa. La vârsta de doi ani (ceea ce la șoareci înseamnă că erau deja vârstni), organismele acestor șoareci au avut o acumulare mai mare de celule senescente în comparație cu șoarecii în care gena pentru îndepărtarea acestor celule a fost intactă. Șoarecii cărora le lipsea gena au suferit de inflamație cronică și diferite funcții în corpul lor au părut a fi diminuate. De asemenea, arătau mai în vârstă decât erau - și au murit mai devreme - decât omologii lor normali.
Apoi, cercetătorii le-au administrat șoarecilor un medicament care inhibă funcția unor anumite proteine care ajută celulele îmbătrânite să supraviețuiască în starea lor senescentă, pentru a vedea dacă acest lucru ar contribui la eliminarea respectivelor celule din organism. Medicamentele au fost administrate șoarecilor a căror îmbătrânire a fost rezultatul disfuncțiilor pe care cercetătorii le-au descoperit în sistemul imunitar, precum și celor care suferă o îmbătrânire prematură datorită unei erori genetice diferite.
Șoarecii tratați au răspuns în mod excepțional la acest medicament: testele lor de sânge și testele de activitate au prezentat îmbunătățiri, iar țesuturile lor au fost mult mai apropiate de cele ale șoarecilor tineri. Oamenii de știință au numărat celulele senescente, găsind mai puține dintre ele rămase în corpurile de șoareci tratați; și când au căutat semne de inflamație, au descoperit că și acest lucru a fost semnificativ mai mic. Șoarecii tratați cu medicamentul în cauză au fost mai activi și durata lor de viață mediană a crescut.
Cercetătorii de la Institutul de Știință Weizmann au anunțat, într-un material dat publicității, că intenționează să continue explorarea modalităților de a determina corpul uman să-și îndepărteze celulele senescente, în special pentru a găsi mijloace de activare a sistemului imunitar ca să facă acest lucru. Aceasta înseamnă că, dacă viitoarele experimentări dovedesc că teoriile lor sunt corecte, s-ar putea ajunge la crearea unor terapii cu adevărat „anti-îmbătrânire".
Studiul poate fi găsit integral AICI.
Saturația de oxigen și simptomele unui nivel scăzut. Află de ce este importantă și cum se tratează.
