Durerea, temperatura și mâncărimea nu mai sunt simțite la maturitate dacă din corpul fătului lipsește o anume proteină. Aceasta nu permite dezvoltarea neuronilor care transmit durere, temperatura si mâncărime, demonstrează un studiu realizat de o echipă de cercetători de la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia, potrivit site-ului Institutului.
Cercetătorii speră ca descoperirea lor să ducă la crearea de medicamente pentru calmarea durerii.
Ce zic studiile anterioare
Eu au plecat de la premisa că studiile anterioare în genetica dezvoltării sistemului nervos dovedeau că cinci gene sunt asociate cu experiențe dureroase și că un om născut cu o mutație a uneia dintre aceste gene (PRDM12) nu este capabil să simtă durere.
Însă, nu se știe mecanismul din spatele lipsei acestei capacități.
Experimentul suedezilor
Cercetătorii suedezi au blocat expresia genei PRDM12 în celulele stem care dau naștere la varii tipuri de neuroni. Au făcut asta pe șoareci și au descoperit că aceștia nu au dezvoltat neuroni care să-i facă să simtă durere, temperatura și mâncărimi.
„Am identificat molecula, o proteină, care este necesară pentru dezvoltarea de neuroni de durere din celulele stem. (...) Este surprinzător că proteina are o funcționalitate atât de largă", spune Saida Hadjab, cercetător principal la Departamentul de Neuroștiințe al Institutului Karolinska, citată în postarea de pe site-ul Institutului ce anunță descoperirea.
Teste pe găini
Cercetătorii au făcut un alt experiment, de această dată cu găini. Au îmbunătățit expresia genei PRDM12 în celulele stem neuronale cu speranța că s-ar dezvolta mai multe celule de durere, dar nu s-a adeverit. Astfel, cercetătorii concluzionează că proteina PRDM12 are nevoie de substanțe ajutătoare sau de alți factori, dar și că dezvoltarea tuturor celorlalte tipuri de celule care se formează de obicei din aceste celule stem a fost oprită.
„Dacă putem identifica co-factorii, putem dezvolta noi medicamente vizate care pot reduce simptomele durerii la persoanele cu afecțiuni dureroase", adaugă cercetătoarea, pentru sursa citată.
Cercetarea a fost publicată în revista Cell Reports. Poate fi citit AICI.
