Activitatea cerebrală la moarte. Ce se întâmplă cu organele vitale și conștiința atunci când murim

Vezi și: Ce trebuie să faci dacă ai halucinații. De ce apar și cum pot fi tratate. Legătura lor cu sănătatea mintală

Ce se întâmplă cu conștiința umană atunci când murim este una dintre cele mai profunde întrebări atât în știință, cât și în filosofie. Teoriile variază de la cele spirituale la cele neurologice, dar cercetările recente aruncă lumină asupra unuia dintre cele mai misterioase aspecte ale procesului de moarte: o creștere a activității cerebrale în momentul morții.

Studiile sugerează că această creștere ar putea fi legată de experiențele trăite în apropierea morții raportate de persoanele care au fost aproape de moarte, oferind o perspectivă interesantă asupra a ceea ce s-ar putea întâmpla în creier în ultimele noastre momente.

O intensificare a activității cerebrale în momentul morții

Cercetătorii de la Universitatea din Michigan au identificat o creștere semnificativă a activității cerebrale care are loc în ultimele momente ale vieții. Această explozie de activitate este deosebit de izbitoare deoarece are loc într-o regiune a creierului cunoscută pentru asocierea sa cu visele și stările modificate de conștiință, denumită joncțiunea temporo-parietală (TPJ).

Se crede că această zonă, situată în partea din spate a creierului, joacă un rol-cheie în experiențe precum visele intense, halucinațiile și senzația de plutire în afara corpului - fenomene frecvent raportate în experiențele apropiate de moarte.

În cadrul studiului, cercetătorii au monitorizat activitatea cerebrală a patru pacienți din spitale care erau aproape de moarte și fuseseră conectați la dispozitive EEG. Acești pacienți erau în comă și nu prezentau semne vizibile de conștiință. Cu toate acestea, pe măsură ce funcțiile lor vitale au cedat, a fost înregistrat un vârf neașteptat al activității cerebrale, în special în TPJ.

Această creștere neuronală este considerată a fi o potențială „neurosemnalitate” a conștiinței ascunse, ceea ce înseamnă că activitatea cerebrală a fost prezentă chiar dacă pacienții nu prezentau semne exterioare de conștiință.

Experiențe în apropierea morții

Rapoartele despre experiențele apropiate de moarte sunt incredibil de frecvente și au adesea caracteristici similare. Mulți oameni descriu că au văzut lumini strălucitoare, au viziuni cu persoane dragi decedate sau chiar au senzația că plutesc deasupra propriului corp. Aceste experiențe sunt adesea interpretate prin perspective religioase sau filosofice, însă oamenii de știință încep să exploreze mecanismele biologice care ar putea explica aceste evenimente.

Experiențele apropiate de moarte au fost în mod notoriu dificil de studiat, deoarece se produc de obicei în momente imprevizibile, cum ar fi în timpul unui stop cardiac sau în stadiile finale ale unei boli terminale.

În aceste circumstanțe, creierul nu este adesea monitorizat îndeaproape, ceea ce face dificilă colectarea de date. Cu toate acestea, descoperirile recente ale Universității din Michigan reprezintă un pas important înainte.

Prin utilizarea tehnologiei EEG pentru a monitoriza creierul pe moarte, oamenii de știință au început să cartografieze modul în care conștiința s-ar putea comporta pe măsură ce corpul trece de la viață la moarte.

Conștiința ascunsă: Ultima luptă a creierului

Deși aceste noi descoperiri sunt revoluționare, ele ridică și noi întrebări. Activitatea cerebrală observată în regiunea TPJ ar putea ajuta la explicarea senzației de experiențe vii în apropierea morții, dar ce face mai exact creierul în timpul acestui ultim val? Unii cercetători speculează că această activitate crescută ar putea fi ultima încercare a creierului de a restabili funcționarea normală.

Arthur Caplan, bioetician la NYU Langone Medical Center, sugerează că, în ultimele sale momente, creierul poate suferi modificări chimice care duc la halucinații sau alte experiențe senzoriale. Acesta explică faptul că eforturile creierului de a se „trezi” ar putea duce la experiențele uimitoare raportate de cei care au fost aproape de moarte.

Cu toate acestea, nu toți cercetătorii sunt convinși că experiențele apropiate de moarte sunt direct legate de momentul morții. Daniel Kondziella, neurolog la Universitatea din Copenhaga, subliniază că experiențele apropiate de moarte apar uneori în situații care nu pun viața în pericol, cum ar fi meditația sau momentele de stres intens.

Aceste constatări sugerează că, deși o experiență apropiată de moarte poate părea incredibil de vie și din altă lume, s-ar putea să nu reflecte întotdeauna realitatea fizică a morții.

Citește și: Pericol ascuns în bucătărie: substanțe toxice în ustensilele din plastic negru. Ce spun experții

Foto: Freepik @rawpixel.com

Procesul morții: ce se întâmplă cu organismul

Moartea nu este un eveniment unic, ci un proces, iar înțelegerea acestui proces poate ajuta la demistificarea a ceea ce se întâmplă atât cu mintea, cât și cu corpul. Pe măsură ce funcțiile corpului începe să se oprească, au loc diverse schimbări fizice.

De exemplu, inima nu mai pompează sânge bogat în oxigen, iar creierul, privat de oxigen, începe să își piardă capacitatea de a funcționa. Conștiința dispare, iar organele vitale ale corpului încetează încet să mai funcționeze.

În orele sau zilele dinaintea morții, persoanele prezintă adesea simptome precum oboseală, apetit redus și scăderea activității fizice. Acestea fac parte din răspunsul natural al organismului la insuficiența inimii și a plămânilor.

În cele din urmă, tiparele de respirație se schimbă, devenind mai neregulate, și poate apărea un fenomen cunoscut sub numele de „șuieratul morții” din cauza acumulării de salivă în gât.

În ciuda percepției comune conform căreia moartea este instantanee, corpul continuă să sufere modificări chiar și după ce inima și creierul au încetat să funcționeze. Rigor mortis se instalează câteva ore mai târziu, mușchii se relaxează, iar temperatura corpului scade până se potrivește cu cea a mediului ambiant. Sângele se acumulează în părțile inferioare ale corpului din cauza gravitației, iar pielea poate căpăta o nuanță violacee.

Conștiința la moarte

În timp ce multe dintre procesele fizice ale morții sunt bine înțelese, conștiința rămâne o frontieră profund enigmatică. Una dintre cele mai intrigante descoperiri ale studiilor recente privind activitatea cerebrală este că undele cerebrale asociate în mod obișnuit cu gândirea conștientă - cunoscute sub numele de unde gamma - au fost detectate atât în creierul animalelor, cât și în cel al oamenilor în momentul morții.

Undele gamma sunt corelate cu vigilența și percepția senzorială, ceea ce sugerează că creierul muribund poate rămâne activ și chiar conștient timp de câteva minute după oprirea inimii.

În 2013, un studiu a arătat că șobolanii au înregistrat o creștere similară a activității cerebrale după oprirea inimii, undele gamma atingând nivelul maxim chiar înainte ca creierul să înceteze să funcționeze complet.

Mai recent, creierul unui bărbat în vârstă de 87 de ani, care a murit în mod neașteptat în timp ce era monitorizat de un EEG, a prezentat o creștere a undelor gamma cu câteva momente înainte și după moartea sa. Aceste constatări sugerează că, chiar și după moartea clinică, creierul poate fi încă capabil să genereze activitate electrică organizată.

Aceste descoperiri sunt departe de a fi concludente, dar deschid o nouă cale pentru înțelegerea a ceea ce se întâmplă cu conștiința în ultimele momente ale vieții. Ideea că creierul ar putea continua să proceseze informații chiar și după ce inima se oprește oferă o bază științifică pentru experiențele vii descrise de persoanele care au avut întâlniri aproape de moarte.

Cu toate acestea, rămâne faptul că niciunul dintre pacienții din studiul recent nu a supraviețuit pentru a-și descrie experiențele, ceea ce face imposibil să se știe cu certitudine dacă activitatea cerebrală înregistrată este legată de experiențele subiective ale morții.

Cu toate acestea, această cercetare reprezintă un important pas înainte în explorarea relației dintre creier și conștiință la sfârșitul vieții. Înțelegerea procesului de moarte nu numai că ajută la demistificarea morții în sine, dar oferă și informații esențiale care ar putea contribui la îmbunătățirea îngrijirii la sfârșitul vieții.

Pe măsură ce oamenii de știință continuă să investigheze dansul complicat dintre creier, inimă și plămâni în procesul de moarte, ei ar putea fi capabili să dezvolte metode mai bune pentru a se asigura că moartea este cât mai liniștită și mai nedureroasă posibil.

Creșterea activității cerebrale observată în timpul procesului de moarte a oferit o perspectivă fascinantă asupra naturii conștiinței la moarte. Deși constatările sunt încă preliminare, ele sugerează că creierul poate rămâne activ - și posibil chiar conștient - în momentele de după moartea clinică.

Această cercetare oferă un nou mod de înțelegere a experiențelor apropiate de moarte, fundamentând aceste fenomene în procesele biologice ale creierului.

Pe măsură ce știința continuă să exploreze granițele dintre viață și moarte, misterele conștiinței rămân unul dintre cele mai fascinante domenii de cercetare.