Învățarea din recompense, legată de densitatea receptorilor de dopamină

Se crede că în creier, căile dopaminergice ne permit să aspirăm la recompense și să ne ținem departe de pedepse. În timpul învățării, erorile dopaminergice de predicție a recompenselor sunt considerate a consolida acțiunile recompensate anterior, astfel încât acestea devin mai ușor de repetat.

Această activitate dopaminergică ar putea duce la o părtinire sistematică prin care acțiunile recompensate sunt mai ușor de învățat decât inacțiunile recompensate. În studiul actual, doctorandul Lieke De Boer și colegii de la Departamentul de Neurobiologie, Științe ale Îngrijirii și Societății prezintă constatări despre organizarea receptorilor dopaminergici în creierul uman și despre relația lor cu procesul de învățare.

Care sunt cele mai importante rezultate ale studiului?

„Prezentăm două constatări importante. În primul rând, receptorii dopaminergici D1 din cortex, striatum dorsal și nucleus accumbens furnizează trei surse distincte de varianță în creierul uman. În al doilea rând, oamenii învață mai repede de la acțiunile răsplătite anterior și măsura în care învățarea lor este accelerată în aceste situații depinde de densitatea receptorilor dopaminici din striatul dorsal, o structură centrală în circuitul dopaminergic".

„Suntem primii care demonstrează această organizare a receptorilor dopaminergici D1 la om. Suntem, de asemenea, printre primii care dovedesc o relație directă între disponibilitatea receptorilor de dopamină și învățarea de la recompense".

Care este semnificația pe termen lung a cercetării?

„Aceste constatări oferă dovezi de bază importante de implicare a receptorilor de dopamină în învățare prin recompensă și de luare a deciziilor, și cresc înțelegerea noastră față de sistemul dopaminergic".

Cum au efectuat studiul?

„Am folosit imagistică cu tomografie cu emisie de pozitroni (PET), pentru a detecta disponibilitatea receptorilor dopaminergici D1. Apoi, am lăsat subiecții să efectueze o sarcină simplă în care au fost instruiți să învețe să corecteze acțiunea (să te duci sau să nu te duci) ca răspuns la patru stimuli diferiți. Ei trebuiau să învețe acțiunea corectă din feedbackul primit (o recompensă sau o pedeapsă). Am arătat că oamenii au învățat mai repede de răspunsurile „go"care au fost recompensate decât orice alt tip de studiu și că măsura în care acest lucru este adevărat este legată de receptorii dopaminici din striatumul dorsal ", arată autorii într-un material dat publicității de Karolinska Institutet.

Studiul, integral (open acces), poate fi găsit AICI.