Leziunile intestinale, legate de boala Parkinson. Infecția cu H. Pylori, utilizarea medicamentelor sau fumatul, factori de risc

Vezi și: Postul nocturn și micul dejun timpuriu, impact asupra IMC. Duc la eliminarea grăsimii abdominale

Un nou studiu a descoperit că persoanele care au leziuni la nivelul tractului gastrointestinal superior, cum ar fi eroziuni sau ulcerații, au un risc cu 75% mai mare de a dezvolta boala Parkinson. Această afecțiune este cunoscută pentru simptomele sale, cum ar fi tremurul și rigiditatea musculară, și afectează controlul mișcărilor.

De ceva timp, cercetătorii au sugerat că boala Parkinson ar putea începe în intestin și apoi se răspândește la creier. Studiul susține această teorie și sugerează că detectarea problemelor digestive ar putea ajuta la depistarea mai timpurie a bolii Parkinson.

Leziunile gastrointestinale, asociate cu boala Parkinson

Descoperirile recente publicate în JAMA Network Open sugerează că leziunile la nivelul tractului gastrointestinal superior ar putea fi un factor crucial în dezvoltarea bolii Parkinson. Un studiu condus de Dr. Trisha Pasricha de la Beth Israel Deaconess Medical Center din Boston a dezvăluit că persoanele cu leziuni mucoase gastrointestinale superioare se confruntă cu un risc crescut cu 75% de a fi diagnosticate cu boala Parkinson în viitor.

Vezi și: Somnul cu unde lente, impact asupra creierului. Poate preveni demența

Boala Parkinson, ce este

Boala Parkinson este o afecțiune progresivă caracterizată prin degenerarea neuronilor responsabili pentru producerea dopaminei, un neurotransmițător vital pentru controlul mișcării.

Pe măsură ce acești neuroni se degradează, pacienții pot experimenta tremor, rigiditate musculară, bradikinezie (încetinirea mișcării) și dificultăți în menținerea echilibrului și coordonării. În plus, pierderea terminațiilor nervoase care produc norepinefrină afectează funcțiile automate ale corpului, cum ar fi ritmul cardiac și tensiunea arterială, potrivit Cleveland Clinic.

Noi ipoteze

Conceptul conform căruia boala Parkinson ar putea avea originea în intestin există de aproximativ două decenii. Această ipoteză "intestinului întâi" susține că, în anumite cazuri, boala începe în sistemul gastrointestinal și apoi călătorește prin sistemul nervos către creier. Numeroase factori legați de intestin au fost examinați de-a lungul timpului pentru posibilele lor legături cu această afecțiune.

Vezi și: Cafeaua, băuturile carbogazoase și sucurile de fructe, asociate cu un risc ridicat de AVC

Boala Parkinson - FOTO: Freepik@AI Generated

Descoperiri ale studiului

În cadrul studiului Dr. Pasricha, cercetătorii au analizat datele a 9.350 de pacienți fără istoric de boală Parkinson, care au fost supuși unei endoscopii gastrointestinale superioare, inclusiv biopsie. Leziunile mucoase au fost definite ca erodări, ulcere sau leziuni induse de acid.

Pe parcursul unei perioade de urmărire de 15 ani, au descoperit că 2,2% dintre pacienții cu leziuni mucoase (52 de indivizi) au fost diagnosticați cu boala Parkinson, comparativ cu doar 0,5% (48 de indivizi) dintre cei fără astfel de leziuni.

Studiul a evidențiat, de asemenea, că pacienții cu leziuni mucoase erau mai predispuși să aibă un istoric de infecție cu Helicobacter pylori, să utilizeze medicamente pentru acidul stomacal sau să fi utilizat cronic AINS. De asemenea, aceștia erau mai predispuși să aibă afecțiuni precum boala de reflux gastroesofagian (GERD), să fumeze și să experimenteze probleme gastrointestinale precum constipația și disfagia (dificultăți de înghițire).

Vezi și: Diabetul de tip 1, declanșat de infecții bacteriene. Bacteriile distrug celulele care produc insulina

Implicații pentru detectarea timpurie

Dr. Pasricha subliniază că mulți pacienți cu boala Parkinson raportează simptome precum disfagia sau constipația cu ani înainte de diagnosticul oficial. Studiul sugerează că un istoric de leziuni mucoase gastrointestinale superioare este legat de un risc crescut cu 76% de a dezvolta boala Parkinson.

Această asociere subliniază potențialul pentru o detectare și intervenție mai timpurie, oferind speranțe pentru o gestionare mai eficientă a afecțiunii.