Cancerul pulmonar este principala cauză a deceselor cauzate de cancer la nivel mondial. Care sunt șansele de supraviețuire în funcție de stadiul bolii.
Cancerul pulmonar este un tip de cancer care începe în plămâni. Plămânii sunt două organe spongioase din pieptul dumneavoastră care absorb oxigenul atunci când inspirați și eliberează dioxid de carbon atunci când expirați.
Persoanele care fumează au cel mai mare risc de cancer pulmonar, deși cancerul pulmonar poate apărea și la persoanele care nu au fumat niciodată. Riscul de cancer pulmonar crește odată cu perioada de timp și cu numărul de țigări pe care le-ați fumat. Dacă renunțați la fumat, chiar și după ce ați fumat timp de mulți ani, vă puteți reduce semnificativ șansele de a dezvolta cancer pulmonar.
Prof. dr. Tudor Ciuleanu a explicat pe pagina de Fabecook a Institutului Oncologic Prof. Dr. Ioan Chiricuță Cluj Napoca, care sunt factorii care contribuie la apariția cancerului pulmonar.
"Există cancere care sunt conduse de apariția unor mutații în anumite gene, iar depistarea lor e foarte importantă pentru a alege terapia. Unele cancere, cam 30-40% au gene conducătoare diverse, de exemplu gena EGFR sau gena ALK sunt deja acționabile, adică avem tratamente la îndemână, tablete care pot să trateze chiar și în stadii avansate.
Există tehnici zise Next Generation Sequencing prin care analizăm dintr-o singură piesă de biopsie, sau chiar din sânge, sute de gene și putem afla mutațiile în proporție mare. Avem, desigur, și pacienți la care nu există o astfel de genă conducătoare, iar totalitatea mutațiilor e responsabilă de cancerizare.
După definiția histologică și moleculară facem o stadializare a bolii, ca să aflăm dacă este încă limitată, în stadiul II sau II, sau a devenit loco-regional avansată, adică în stadiul III, fără metastaze, dar local avansată și cu ganglioni regionali interesați”, arată prof. dr. Tudor Ciuleanu.
Șansele de supraviețuire depind de stadiul în care a fost diagnosticată boala.
”Pornim la tratament în ideea că în stadiile I, II sau III pacientul poate fi vindecat și aplicăm tratamentul multimodal. Stadiul IV, deocamdată, nu e considerat curabil, dar s-au făcut progrese foarte mari.
Dacă în urmă cu 20-30 de ani supraviețuirea în stadiul IV era între 4 și 6 luni, azi avem pacienți în viață la peste 5 ani de la diagnosticare în acest stadiu.
În stadiile I și II, pacienții se pot vindeca prin chirurgie, dar începând cu stadiul II se aplică și o terapie adjuvantă, care este radioterapia, dacă există ganglioni interesați. Majoritatea primesc patru-șase cicluri de chimioterapie, care reduce riscul de recidivă și crește șansele de vindecare.
Cei care au mutații conducătoare beneficiază de terapia moleculară țintită. O tabletă pe zi poate să crească șansele de vindecare foarte mult. Există și imunoterapia adjuvantă la cazuri operate radical cu risc de recidivă.
În cazurile loco-regional avansate, chirurgia poate fi folosită în anumite situații, dar la majoritatea nu. Acolo trebuie făcută radio-chimioterapia concomitentă, care este tratamentul pentru stadiile III cel mai frecvent folosit, iar rezultatele s-au ameliorat în ultima vreme prin adăugarea imunoterapiei de consolidare la pacienții care exprimă așa-zisa PD-L1, în fapt o cuantificare a șanselor de a răspunde la imunoterapie.
Și în stadiile IV, care au metastaze la distanță, s-a progresat foarte mult. Au fost definite cazurile Oncogen Driven, cu mutații conducătoare, față de care avem terapii moleculare țintite. Majoritatea sunt tablete, cu puține toxicități, care pot să prelungească supraviețuirea pacientului cu ani de zile.
Un progres extraordinar a fost introducerea, de 5-6 ani, a imunoterapiei în tratamentul cancerelor pulmonare avansate. Nu mai luptăm direct cu celulele tumorale, ci urmărim să creștem capacitatea organismului de a le distruge reactivând limfocitele T, care pot distruge celulele tumorale.
Problema este că celulele tumorale reușesc să evite declanșarea răspunsului de apărare, de aceea medicamentele folosite în aceste cazuri sunt inhibitori ai punctelor de control imun care fac să se ridice “frâna” asupra imunității pe care o induc celulele tumorale. Drept urmare, acestea nu mai scapă de limfocitele citotoxice.
Imunoterapia poate fi folosită singură când expresia PD-L1 este mare. Când acest indicator nu e concludent, sau nu e exprimat deloc, vom asocia imunoterapia cu chimioterapia clasică, armă redutabilă la pacienții fără mutații conducătoare”, a mai explicat prof. dr. Tudor Ciuleanu.
Vezi și: De ce să nu folosești apa când e furtună. Pericolul uriaș care te paște. Ce poți să pățești
În mod obișnuit, cancerul pulmonar nu prezintă semne și simptome în stadiile sale incipiente. Semnele și simptomele cancerului pulmonar apar de obicei atunci când boala este avansată.
Semnele și simptomele cancerului pulmonar pot include:
- O tuse nouă care nu dispare
- Tuse cu sânge, chiar și o cantitate mică
- Dificultăți de respirație
- Dureri în piept
- Răgușeală
- Pierderea în greutate fără să încercați
- Dureri osoase
- Dureri de cap, notează Mayo Clinic.
Un nou studiu revoluționar arată că un obicei banal poate reduce semnificativ riscul de recidivă a cancerului de colon.
Un nou studiu arată că această analiză detectează cancerul colorectal în formă incipientă cu o precizie de 95%.
Când și la cine apar metastazele cerebrale în cancerul mamar metastatic. Care sunt cele mai expuse categorii.
Cum poate inteligența artificială să identifice femeile cu risc de cancer de sân, cu mult timp înainte de diagnosticare.
Care sunt șansele să faci cancer dacă unul din părinții tăi au fost diagnosticați cu o boală oncologică.
Tratamentul care înfometează cancerul. Duce la eliminarea celulelor canceroase.
Terapia care vindecă cel mai agresiv tip de cancer. Oferă o supraviețuire de peste 18 ani.
Cel mai banal semn al cancerului. Apare după ce ai mâncat. Și nu este vorba de balonare.
Acest semn al cancerului care apare noaptea este adesea ignorat. Numai că este un simptom al unui cancer supranumit ucigașul tăcut.
Un simptom al cancerului a fost confundat cu menopauza. Diagnosticul a arătat un cancer agresiv în stadiul 4.
