Studiul care arată că riscul de autism e mai mare la copiii abandonați, realizat în România! Declarațiile ministrului Costache

După ce o parfte a mass-media l-a blamat pe ministrul Sănătății, Victor Costache, pentru o afirmație făcută astăzi potrivit căreia în rândurile copiilor abandonați riscul de autism ar fi mai mare, DC Medical a descoperit un studiu, culmea - realizat în România, de către experți americani - care îi dă dreptate ministrului!

Este vorba de un studiu publicat în numărul din februarie 2015 al Jurnalului Academiei Americane de Psihiatrie pentru Copii și Adolescenți (link studiu în The Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry) care demonstrează că, în rândul copiilor care au fost abandonați în grija statului există un risc crescut pentru comportamente similare cu cele observate la copiii cu autism, inclusiv comunicarea socială afectată. Când acești copii au fost mutați la îngrijirea familiei adoptive centrate pe copii la o vârstă fragedă, comportamentele lor sociale s-au îmbunătățit.

În cadrul Proiectului de intervenție timpurie București (http://www.bucarestearlyinterventionproject.org), 136 de copii abandonați la naștere și crescuți în instituții din București, România, au fost repartizați la întâmplare fie pentru îngrijirea continuă, ca de obicei, în instituțiile statului (orfelinate), fie pentru asistență de înaltă calitate, îngrijire creată și întreținută de anchetatori. Copiii aveau o medie de 23 de luni la momentul randomizării.

La vârsta de 10 ani, au fost evaluați 117 copii. Îngrijitorul primar al fiecărui copil a completat Chestionarul de comunicare socială (SCQ), care evaluează simptomele asociate cu autismul, inclusiv abilitățile de comunicare socială. Copiii cu susiciune de un posibil autism au fost apoi trimiși la o evaluare completă a neurodezvoltării pentru a determina dacă au îndeplinit criteriile Manualului de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale (DSM) pentru autism.

Autism, origini diferite

Cinci copii cu istoric de îngrijire instituțională (trei aflați în îngrijirea instituțională și doi din grupul de asistență maternă) au îndeplinit criteriile de diagnostic DSM pentru tulburare a spectrului de autism. Într-un grup de comparație cu 100 de copii cu vârstă similară, niciodată instituționalizați, care trăiesc în București, România, niciun copil nu a îndeplinit criterii pentru tulburarea spectrului de autism. Pe baza scorurilor SCQ, copiii din grupul aflat în plasament au fost identificați ca având comportamente sociale mai tipice în comparație cu copiii aflați în îngrijirea instituțională.

Aceste descoperiri sugerează că, de fapt, copiii cu istoric de îngrijire instituțională (instituționalizați) prezintă un risc crescut pentru comportamente asociate cu autismul, inclusiv dificultăți de comunicare socială. Aceste comportamente s-au îmbunătățit printr-o intervenție timpurie a asistenței maternale de calitate.

Autorii subliniază cu tărie că, în marea majoritate a cazurilor de autism din populația generală, copiii sunt crescuți în familii îngrijitoare, iar privarea psihosocială nu joacă niciun rol. „Deși copiii instituționalizați cu autism seamănă cu copiii cu autism din populația generală, originile simptomelor lor sunt foarte diferite", spune Charles A. Nelson, doctor la Spitalul de Copii din Boston și de la Școala Medicală a Universității Harvard, care este autor principal al studiului. „Credem că ambele grupuri suferă de privațiune, dar de diferite tipuri: la copiii instituționalizați, privarea provine din mediul lor, în timp ce în populația generală, autismul în sine provoacă un fel de privare, ceea ce face greu pentru copii să perceapă și să înțeleagă indiciile sociale."

Articolul, intitulat "Social Communication Difficulties and Autism in Previously Institutionalized Children", a fost realizat de April R. Levin, Nathan A. Fox, Charles H. Zeanah, Jr., and Charles A. Nelson.