Descoperirea ar putea elucida o serie de mistere clinice ale COVID. Acestea includ colecția ciudată de simptome care pot să apară odată cu infecția; persistența simptomelor la unii oameni timp de luni de zile după ce au eliminat virusul - fenomen denumit COVID lung-; și de ce unii copii și adulți au un sindrom inflamator multisistemic.
„Studiul aceasta sugerează că virusul ar putea provoca în mod direct autoimunitatea, ceea ce ar fi fascinant”, spune autorul principal al studiului, dr Paul Utz, care studiază imunologia și autoimunitatea la Universitatea Stanford din Stanford, CA.
Studiul (link direct studiu) aprofundează, de asemenea, întrebarea dacă și alți viruși respiratori ar putea afecta toleranța corpului față de sine, crescând riscul de apariție al unor boli autoimune precum scleroza multiplă, artrita reumatoidă și lupus mai târziu în viață.
Dr Utz spune că el și echipa sa urmează să studieze pacienții cu gripă pentru a vedea dacă virusul respectiv ar putea provoca și acest fenomen.
„Predicția mea este că nu va fi specifică doar SARS-CoV-2. Sunt dispus să pariez că vom găsi acest lucru cu alți virusuri respiratorii”, spune el.
Studiul a inclus date de la peste 300 de pacienți din patru spitale: două din California, unul din Pennsylvania și altul din Germania.
Ce fac autoanticorpii
Cercetătorii au folosit teste de sânge pentru a studia răspunsurile imune pe măsură ce infecțiile lor progresează. Cercetătorii au căutat autoanticorpi - arme ale sistemului imunitar care se declanșează și lansează un atac împotriva propriilor țesuturi ale corpului. Ei au comparat acești autoanticorpi cu cei găsiți la persoanele care nu au fost infectate cu virusul care cauzează COVID.
După cum au descoperit studiile anterioare, autoanticorpii au fost mai frecvenți după COVID - 50% dintre persoanele spitalizate pentru infecțiile lor au avut autoanticorpi, comparativ cu mai puțin de 15% dintre cei sănătoși și neinfectați.
Unele persoane cu autoanticorpi au avut puține schimbări în organism, pe măsură ce infecțiile lor au progresat. Asta sugerează că autoanticorpii au fost acolo de la început, permițând eventual infecției să se desfășoare fără control în organism.
„Corpul lor este configurat pentru a face COVID varianta gravă și probabil asta este cauzată de autoanticorpi”, spune Utz.
Dar la alții, aproximativ 20% dintre persoanele care i-au avut, autoanticorpii au devenit mai frecvenți pe măsură ce infecția a progresat, sugerând că au fost direct legate de infecția virală, în loc să fie o afecțiune preexistentă.
Unii dintre aceștia erau anticorpi care atacă componentele cheie ale armelor sistemului imunitar împotriva virusului, cum ar fi interferonul. Interferonii sunt proteine care ajută celulele infectate să solicite întăriri și, de asemenea, pot interfera cu capacitatea unui virus de a se copia. Producerea lor este o tactică evazivă puternică, iar studiile anterioare au arătat că persoanele care se nasc cu gene care le determină să aibă funcție inferioară de interferon sau care produc autoanticorpi împotriva acestor proteine, par să prezinte un risc mai mare de infecții cu COVID care pun viața în pericol.
