Deficiența de imunoglobulina A: ce o cauzează și cum recunoști afecțiunea

Mr. medic dr. Anca Manolache, medic specialist Medicină internă, competenţă Ecografie generală, a vorbit într-un material video postat pe pagina de Facebook a Spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Carol Davila” despre deficiența de imunoglobulină A. 
Medicul a explicat unde se găsește și ce determina deficiența imunoglobulinei, precum și cum recunoaștem deficiența acesteia.
Iată ce a spus medicul:

„Imunoglobulina A (IgA) este cea mai frecventă imunoglobulină din sângele uman după imunoglobulina G și se găsește predominant în secrețiile mucoaselor. IgA este de fapt un anticorp cu rol în apărarea organismului la nivelul mucoaselor: poate neutraliza virusuri, toxine, aglutinează bacteriile nepermițându-le să se lege de suprafețele diverselor mucoase, se leagă de diverse antigene alimentare, împiedicându-le absorbția în sânge”, a început explicația.
Despre deficitul de IgA, a mai precizat medicul, poate fi permanent sau nu. „Există și forme tranzitorii determinate de anumiți factori externi, precum unele medicamente (ex.fenitoină, D-penicilamina, sulfasalazina, compușii cu aur, acid valproic, captoprilul, carbamazepina, tiroxina, ibuprofenul, acid acetilsalicilic etc.) sau unele infecții (rubeolă, infecția cu citomegalovirus, toxoplasmoza).

Cauzele deficienței de imunoglobulina A

Defectul genetic ce determina boală nu este încă exact cunoscut. Există o prevalența ușor crescută în rândul bărbaților, precum și în interiorul anumitor familii (20-25% dintre cazuri), sugerând un mod de transmitere autozomal dominant (risc de transmitere de 50% dacă un părinte are boală, 75% risc dacă suferă ambii părinți), dar cu exprimare variabilă.

Simptomele deficienței de imunoglobulina A

Chiar dacă există cazuri la persoane perfect sănătoase, deficitul de IgA se asociază de obicei cu o stare de sănătate în general precară, caracterizată de apariția mai frecvența a infecțiilor localizate la nivelul tractului respirator, gastrointestinal sau urogenital.

Studiile mai vechi efectuate pe baza datelor de la donatorii de sânge arătau că până la 90% dintre pacienții cu deficit selectiv de IgA sunt asimptomatici.

Totuși, studii mai recente relevă faptul că 80% dintre cei afectați dezvoltă simptome mai târziu în timpul vieții. Pacienții simptomatici au un istoric de infecții recurente: otite medii, sinuzite, bronșite, pneumonii, infecții digestive, reacții alergice severe (anafilaxie severă) după administrarea de imunoglobuline sau transfuzii de sânge, precum și falimentul creșterii în cazul copiilor.

Cea mai frecventă asociere este cu infecțiile sinopulmonare recurente cu bacterii sau virusuri caracteristice pneumoniilor comunitare. Cei care asociază și deficit de IgG tip2 fac mai frecvent infecții bacteriene cu streptococ, hemofilus, moraxela sau stafilococ auriu.

Infecțiile gastrointestinale cu diverse virusuri, bacterii sau paraziți (ex. giardia) se manifestă că diaree cronică cu sau fără malabsorbtie. O asociere comună la pacienții cu deficit de IgA este atopia care se poate manifestă că diferite boli atopice: alergie alimentară, rinoconjunctivita alergică, urticarie, dermatită atopica sau astm.

Deoarece un procent important dintre pacienții cu deficit de IgA pot produce anticorpi anti-IgA, există un mare risc de reacție anafilactică la administrarea de produse care conțin acești anticorpi: sânge, plasmă, imunoglobuline”.

De asemenea, pe pagina de Facebook a SUUMC puteți urmări un material video realizat de col. Oana Ciobanu