Displazia congenitală de șold poate duce la dureri, șchiopătat și coxartroză. Dr. Adrian Dima explică tratamentele și când devine necesară proteza.
Displazia congenitală de șold poate afecta dezvoltarea articulației încă de la naștere. Depistarea precoce permite, în multe cazuri, corectarea problemei prin tratament conservator. Dacă afecțiunea nu este corectată sau articulația se degradează în timp, pot apărea dureri, dificultăți la mers și coxartroză.
Dr. Adrian Dima, medic primar ortopedie și traumatologie, cu competență în chirurgia artroscopică, la Spitalul Clinic SANADOR, a explicat la DC Medical și DC News cum se tratează această afecțiune și ce soluții există pentru pacienții adulți.
"În primul rând, displazia congenitală de șold, după cum îi spune și numele, este o patologie cu care copiii se nasc, caracterizată printr-un deficit sau un defect al articulației șoldului.
De ani buni, la copii se face screening pentru depistarea precoce a acestei afecțiuni, astfel încât tratamentul să poată începe cât mai devreme. În multe cazuri, rezultatele tratamentului conservator sunt foarte bune.
În primul an de viață, la câteva luni, se face screeningul", a explicat dr. Adrian Dima, medic primar ortopedie și traumatologie cu competență în chirurgia artroscopică, la Spitalul Clinic SANADOR, în exclusivitate la DC Medical și DC News.
În primele etape, tratamentul poate include dispozitive ortopedice care favorizează dezvoltarea articulației.
"În primă fază, se recurge la tratament conservator. Se folosesc orteze, cum este hamul Pavlik. Aceste sisteme stimulează dezvoltarea acetabulului, adică a cavității în care se articulează capul femural. Copilul este în creștere activă, iar în cazurile potrivite, corectarea se produce destul de repede", a mai explicat medicul.
La maturitate, displazia poate avea consecințe asupra mobilității și poate favoriza degradarea articulației.
"Pe parcursul vieții, în cazurile în care tratamentul conservator și, eventual, cel chirurgical din copilărie nu au avut rezultatele dorite, articulația se poate degrada. Apar limitarea mobilității, mersul deficitar, șchiopătatul și durerile.
În timp, se poate dezvolta coxartroza, adică degradarea articulației șoldului, prin distrugerea cartilajului articular.
În articulații, suprafețele osoase sunt acoperite de cartilaj, care trebuie să fie neted și să permită alunecarea fără frecare excesivă. Când cartilajul se distruge, mișcarea nu se mai desfășoară normal. Apar inflamația și durerea.
În cazul displaziei se adaugă și fenomenele de subluxație, când capul femural tinde să iasă din acetabul, sau chiar luxația completă, când capul femural iese din cavitatea articulară", a transmis dr. Adrian Dima.
În anumite cazuri, chirurgia reconstructivă poate întârzia necesitatea unei proteze.
"În stadiile mai precoce, se încearcă anumite intervenții chirurgicale prin care să se restabilească congruența articulară. Practic, urmărim să obținem o acoperire cât mai bună a capului femural, pentru a crea condiții favorabile funcționării articulației și pentru a amâna cât mai mult momentul în care ar putea fi necesară o proteză", a explicat dr. Adrian Dima, medic primar ortopedie și traumatologie cu competență în chirurgia artroscopică, la Spitalul Clinic SANADOR, în exclusivitate la DC Medical și DC News.
Medicul a subliniat că decizia de protezare ține cont de durata de viață a implantului și de riscurile intervenției.
"În primul rând, dacă pornim de la premisa că tot ceea ce este de la Dumnezeu este sfânt, trebuie să ținem cont că orice componentă înlocuită în corpul uman are o anumită durată de viață și implică riscuri. Orice intervenție chirurgicală prezintă riscuri.
De aceea, încercăm să amânăm protezarea până la momentul optim, atunci când tratamentele conservatoare și, dacă este cazul, cele chirurgicale nu mai oferă rezultate suficiente", a subliniat dr. Adrian Dima.
