EXCLUSIV Vasile Cepoi, diferența dintre autorizarea și acreditarea spitalelor. Cine dă autorizațiile

Potrivit președintelui Autorității Naționale pentru Managementul Calității în Sănătate (ANMCS), Vasile Cepoi, autorizarea și acreditarea sunt două noțiuni distincte, iar pentru a fi mai clar și pe înțelesul tuturor, el a făcut o analogie cu documentele necesare conducătorilor auto și posesorilor de mașini.

„Autorizarea este similară certificării RAR a mașinii, adică certifică faptul că mașina poate funcționa. La fel, instituția autorizată poate să funcționeze, iar autorizația o dă Direcția de Sănătate Publică. Acreditarea este similară carnetului de conducere, care se dă pe baza unor standarde, adică a regulilor de circulație; aici, a regulilor de bună funcționare a spitalelor”, a explicat Vasile Cepoi, la DC Medical.

Despre autorizare, președintele ANMCS a arătat că aceasta este „o chestie tehnică, de natură organizațională și structurală, adică se referă la cum arată clădirea, dacă are încălzire, lumină, etc, dacă îndeplinește condițiile tehnice de funcționare, iar acreditarea înseamnă că procesele de funcționare, cele care duc la îngriji medicale, sunt organizate de așa manieră încât să ducă la rezultate”, a mai explicat el.

Structuri separate 

Făcând din nou o analogie cu șofatul, Vasile Cepoi a arătat că „permisul de conducere îți dă dreptul să conduci, se presupune că ai învățat regulile de circulație, le știi și le poți respecta, dar nu confirmă faptul că le și respecți. Controlul faptului că le respecți sau nu îl face o altă autoritate, care se cheamă Poliție, iar în cazul nostru, Direcție de Sănătate Publică, prin structurile de control a calității serviciilor medicale, în conformitate cu regulile, stadardele noastre, ale Autorității Naționale pentru Managementul Calității în Sănătate, pentru că e vorba și de separarea structurii. Nu eu implementez, eu controlez, eu sancționez; pentru că atunci este puțin probabil că voi fi foarte obiectiv în ceea ce voi face. De aceea, Autoritatea este – nu independentă – dar autonomă. Nu este însubordinea Ministerului Sănătății, este în subordinea Secretariatului General al Guvernului, este în coordonarea primului ministru și este condusă de o structură foarte complexă, reprezentanți ai 25 de organizații care au interes în bunul mers al sistemului de sănătate”, a mai menționat acesta.

Printre cei care fac parte din colegiul director, Vasile Cepoi i-a amintint pe reprezentanți ai asociațiilor de pacienți, ai asociațiilor profesionale și sindicale, asociații științifice, Academia de Științe Medicale, Academia Română, Uniunea Asociațiilor de Medicină și Farmacie etc.

De asemenea, administratorii sistemului au fost menționați ca fiind Casa de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, Guvernul și Președinția României. „E greu să conduci o instituție cu un  astfel de colegiu director, dar o decizie luată astfel se presupune că este mult mai bine acceptată”, a mai precizat el.

Acreditarea, obilgatorie, dar fără sancțiuni dacă nu există

Jurnalistul Val Vâlcu i-a cerut invitatului său să explice pe înțelesul tuturor ce înseamnă acea acreditare a unităților medicale și cum se obține, la ce servește și de ce e important ca atunci când intrăm într-o clinică (privată sau publică) să vedem dacă există afișat acel certificat de acreditare, la vedere.

Potrivit acestuia, o instituție medicală odată autorizată, trebuie să funcționeze minimum un an ca să-și pună la punct procesele și să-și organizeze activitatea de așa manieră încât să implementeze cele mai bune practici clinice de asistență medicală, cât și manageriale, de conducere.

„Un spital, când se deschide, primește o autorizație de la DSP. După ce a funcționat un an, se poate înscrie în procedură de acreditare. Dacă nu o fac, nu pot intra în relație contractuală cu Casa (CNAS). Asta este principala consecință, care însă nu ține de ANMCS, ci de Casa de Asigurări. Casa are responsabilitatea să ofere, pentru asigurații ei, servicii medicale de calitate”, a răspuns Vasile Cepoi.

Practic, a mai intervenit jurnalistul Val Vâlcu, orice unitate medicală are obligația să se acrediteze, dar dacă nu o face, nu există nicio sancțiune. Mai mult, el a mai precizat că în unele zone defavorizate, închiderea unei unități medicale, fie și neacreditată, ar putea face mai mult rău decât bine.

„Ministerul Sănătății, care face politicile de sănătate, poate să spună: acceptăm nivel de calitate de 20%, dacă e un spital într-o zonă defavorizată, dar pentru o perioadă limitată și cei responsabili direct se ocupă să ridice acel nivel, pentru că a închide o unitate medicală într-o zonă deficitară face mai mult rău decât bine.”

Potrivit președintelui ANMCS, în ciclul II de acreditare au fost evaluate 169 de spitale, din care doar puțin peste 60 au fost spitale publice, celelalte fiind private. „Asta pentru că cele publice au fost acreditate în primul cilcu și intră acum în reacreditare. Ciclul II intră de anul acesta. Pe certificat scrie «spital aflat în curs de acreditare ciclul II» și atunci înseamnă că a fost acreditat în cilcul I și a intrat în proceduri de acreditare în ciclul II. Sunt exceptate de la obligația acreditării cabinetele medicilor de familie, laboratoarele sau ambulatoriile”, a arătat Vasile Cepoi. 

Care sunt greșelile care s-au făcut în cazul Spitalullui Floreasca, unde o pacientă a murit la o săptămână după ce a suferit o arsură pe masa de operație, aflați în video: