Facem ce facem și ne întoarcem la „mama natură". Cu tot avansul tehnologic sunt compuși naturali care încă nu pot fi sintetizați în laborator. De aceea, marile companii farmaceutice recoltează cantități mari de plante rare, dar și de semințe, pentru a-i obține.
Dar metodele de producție bazate pe extrase din resurse naturale sunt dăunătoare mediului și dau adesea naștere unor munți de deșeuri chimice. În plus, există un mare pericol ca aceste plante rare să dispară, dată fiind exploatarea lor. Necesitatea de a găsi metode de producție noi și mai durabile pentru aceste tipuri de medicamente a crescut de când ONU a adoptat recent noi reglementări pentru protejarea biodiversității și a materiilor prime în țările lumii a treia.
„Cu aceste noi reguli este nevoie de o alternativă reală dacă dorim să putem produce terapii pentru pacienții cu cancer sau pentru cei care suferă de boli mintale în viitor", spune Michael Krogh Jensen, cercetătorul principal de la Centrul Fundației Novo Nordisk pentru Biosustainability, într-un material dat publicității de centrul de cercetare. El este coordonatorul unui nou și foarte mare proiect al UE Orizont 2020, numit MIAMi, care tocmai a primit un grant de 6 milioane de euro.
Indiant Snakeroot poate fi o soluție
În multe cazuri, aceste substanțe chimice foarte complexe ale plantelor nu pot fi sintetizate chimic ca și produsele farmaceutice „normale" - pur și simplu trebuie să fie un proces bio-catalitic.
Scopul proiectului de cercetare MIAMi este de a oferi industriei farmaceutice un traseu alternativ de producție folosind drojdie banală de bucătărie, dar îmbunătățită celular. Pentru început, cercetătorii doresc să facă o cartografie a așa-numitelor căi biosintetice ale reserpinei, un compus din planta numită Indian Snakeroot (Rauvolfia serpentina). Reserpina (un alcaloid cu nucleu indolic, cu acțiune antipsihotică și antihipertensivă) a fost utilizată pentru a trata hipertensiunea arterială ușoară până la moderată, schizofrenia și unele simptome de circulație proastă.
Din medicina tradițională chineză, se știe că planta produce molecule cu efect anticancerigen. Cu toate acestea, fabricarea artificială a compușilor valoroși nu este încă posibilă, deoarece căile biosintetice nu sunt cunoscute.
Pe scurt, o cale biosintetică este un număr de gene specifice care codifică enzime, care sintetizează o bio-moleculă în interiorul celulei. Cunoscând „calea" genetică a produsului este posibilă mutarea genelor în, de exemplu, drojdia folosită la brutărie sau în bucătărie. Scopul este acela de a introduce genele în celulele de drojdie care vor acționa ca fabrici de celule biologice capabile să producă cantități mari din aceste substanțe terapeutice specifice.
Regulamentele impulsionează industria
Unul dintre partenerii MIAMi este compania chimică franceză Axyntis, care importă anual sute de tone de semințe de plante pentru a extrage substanțe pentru producția ulterioară de medicamente, cum ar fi tabersonine din planta rară Voacanga africana. Cu toate acestea, noua legislație limitează acest mod de a produce medicamente.
„Industria știe că trebuie să se schimbe, aceste reglementări sunt, de asemenea, un semnal clar despre noi. Nu ne așteptăm să reușim să fabricăm produsele în această perioadă a proiectului, astfel încât să poată concura cu procesele actuale, dar alternativa este că, în viitor, companiile nu vor mai putea oferi aceleași produse clienților lor", spune Michael Krogh Jensen.
În ultimii 20-30 de ani, rafturile cu substanțe bioactive din „bibliotecile chimice" ale companiilor au fost consumate treptat, iar industria are acum o mare nevoie de noi medicamente împotriva bolilor noi și a celor existente. Prin urmare, există, de asemenea, necesitatea de a descoperi noi molecule care apar în mod natural și care pot contribui la lupta împotriva unor boli cu impact pajor public, cum ar fi cancerul și bolile psihice, de exemplu, schizofrenia. Un alt punct de interes este, prin urmare, acela de a găsi noi și necunoscute molecule din plante. Proiectul MIAMi se va desfășura pe o perioadă de 4 ani.
