BPOC, boala care se instalează lent, până când devine gravă

Printre subiectele dezbătute în emisiunea Academia de Sănătate a fost BPOC, boală pentru care opțiunile de tratament au evoluat foarte mult, în ultimii 20 de ani.

Prof. univ dr. Miron Bogdan a explicat detaliat ce înseamnă bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) și ce posibilități de tratament au mai apărut în ultimii ani.

El a explicat că, din păcate, numărul bolnavilor reali este mult mai mare decât umărul celor înregistrați și a explicat fenomenul. „Ca în toate țările europene și în toate țările avansate, și în România, numărul de bolnavi diagnosticați este cert inferior numărului de bolnavi reali. E o boală care evoluează extrem de insidios. Cu alte cuvinte, nu lovește foarte dureros, ci este o boală lent progresivă, uneori până în faze avansate. Pacienții cei mai severi sunt cei care suferă de o complicație a bronhopatiei cronice obstructive, care este insuficiența respiratorie. Sunt acei pacienți care respiră foarte greu, iar din când în când, fac niște agravări, noi le numim exacerbări, care pot să fie letale”, a explicat el.

Complicații ale BPOC

De asemenea, a mai arătat el, mai sunt o serie de complicații care pot fi date de BPOC, unele dinte ele putând duce chiar la deces, ceea ce încadrează boala între cele cu potențial grav. „O altă complicație la fel de importantă este hipertensiunea pulmonară, care se complică cu o boală a inimii care este numită cord pulmonar cronic și atunci, acești paceinți care sunt niște insfucienți respiratori, la un moment dat devin și insuficienți cardiaci.

Dacă la asta mai adaug faptul că bronhopeumopatia cronică obstructivă este o boală inflamatorie, cronică, a întregului plămân, în toate compartimentele plămânului, este și o boală record în ceea ce privește comorbiditățile; bolile cronice asociate: hipertensiune arterială; insuficiență cardiacă; cardiopatie ischemică, coronaropatie cronică, de toate felurile; aritmii, mai cu seamă fibrilație atrială cronică, osteoporoză, miopatie, depresie, boli metabolice diabet zaharat de tip 2, dislipidemii”, a mai arătat el.

Deși este o boală a plămânului, afecțiunea antrenează și alte organe cărora le afectază funcționalitatea. Astfel, deși este o boală în care primii operați sunt pneumologii, ei trebuie să conlucreze cu cardiologi, reumatologi, diabetologi, terapie intensivă.

Tratamentele, evoluție majoră

BPOC era considerată, în urmă cu 20 de ani, o boaă cu posibilități foarte limitate de tratare. „Singurul gest cert care a rămas până azi este pentru cei fumători, oprirea fumatului. Astăzi avem un panel întreg de terapii, printre care aș spune că pe prim plan modern sunt bronhodilatatoarele active foarte eficiente, care sunt prescrise și care au efecte semnificative și de ameliorare a clinicii, dar și întru ameliorarea sau blocarea parțială a căilor de îmbolnăvire pe care le creează BPOC-ul.

Din păcate nu avem niciun medicament care să blocheze la unii pacienți agravarea bolii. În acestea sigur agravarea bolii este încetinită de oprirea fumatului sau scoaterea de sub alți facori etiologici, cauzatori ai bolii. Înseamnă poluare, poluare profesională, poluare casnică, fumul de la bucătăria cu lemne sau de la încălzirea cu lemne, care poate fi o etiologie, o cauză a BPOC, la pacienții nefumători”, a mai arătat el.

Există acum o serie întreagă de medicmente, printre care cele mai importante sunt bronhodilatatoarele moderne. „Sunt de două tipuri, unele care acționează prin sistemul nervos vegetativ smpatic, se numesc beta agoniști, iar altele acționează blocând sistemul vagal, sistemul anticolinergic.

Foarte marele interes este în ultimii 20 de ani pentru bronhodilatatoarele care acționează pe durată lungă. Sunt cele care au fost dovedite a ameliora profilul general al funcționalității pulmonare, amelioreză substanțial calitatea vieții pacienților și, foarte important, răresc, micșorează numărul de agravări acute, de exacerbări”, a mai arătat invitatul emisiunii.

Potrivt lui, în momentele de agravare a bolii pacientul cu BPOC poate să facă o complicație atât de gravă, încât  cu insuficiența respiratorie, cu alte complicații sistemice, vasculare de obicei, infarcturi miocardice, accidente vasculare cerebrale, pacientul poate să moară. „Unul dintre marile obiective este de a reduce exacerbările, lucru pe care medicațiile moderne reușesc să-l facă.

Avem ghiduri care ne orientează în ceea ce privește opțiunile de tratamente, există o concepție într-o progresiviate secvențială, de la etapă la etapă, asta presupune  pentru acești pacienți, care sunt niște pacienți cronici, dimensiunea numită complianță sau, și mai bine, aderență, adică să înțeleagă că o boală cronică trebuie tratată sistematic, nu numai cât omul se simte mai bine, ci tratată în continuare,cum se întâmplă cu pacienții cu hipertensiune arterială sistemică, alți pacienți care au diabet zaharat de tip 2, la care tratamentul, practic, este pe toată durata vieții”, a mai explicat el.