Atac de cord, de ce declanșează aritmia

O echipă de cercetători de la Universitatea din California San Diego a descoperit că atunci când un atac de cord apare, se activează mutații cheie într-o proteină de semnalizare numită JNK. Celulele normale ale inimii pot ține JNK sub control după un atac de cord. Dar celulele cu mutații nu.

Vestea bună este că oamenii de știință au arătat că ar putea inversa și preveni acest prejudiciu prin blocarea JNK. Au folosit o moleculă numită SP600125, un inhibitor cunoscut al JNK, dar derivatele acesteia nu au fost testate clinic pentru afecțiuni cardiace legate de 9p21, deoarece acestea ar putea avea efecte nedorite.

,,Acum știm un motiv pentru care un procent semnificativ al publicului ar putea dezvolta complicații secundare după atac de cord, cum ar fi o aritmie. Am identificat reacțiile adverse care provoacă această comorbiditate la anumiți pacienți și putem începe să dezvoltăm medicamente pentru tratarea și prevenirea acesteia. Această cale de la atac de cord la aritmie este declanșată de mutații genetice situate într-o regiune a genomului denumită locus 9p21. Aceste mutații sunt prezente în aproximativ 23% din populație. Studiile anterioare au sugerat că mutații în locusul 9p21 ar putea fi legate de aceste boli cardiovasculare, dar nu a existat nici o înțelegere de ce și cum. Acum avem răspunsuri specifice la aceste întrebări”, a declarat Aditya Kumar, prim autor al studiului.

Echipa a făcut descoperirea folosind celule stem și hidrogeluri care imită modul în care inima se întărește ca urmare a unui atac de cord. Engler a numit experimentul "atac de cord într-un vas".

Hidrogelurile sunt fabricate dintr-un biomaterial numit acid hialuronic metacrilat, care poate fi rigidizat în grade diferite prin expunerea la lumina UV. Cercetătorii au rigidizat mai întâi hidrogelul suficient pentru a imita rigiditatea țesutului cardiac sănătos. Ei au însămânțat apoi gelurile cu celule de inimă derivate din celule stem pluripotent induse. Unele geluri au fost însămânțate cu celule obținute de la indivizi cu mutații în locusul 9p21.

Altele cu celule de la indivizi fără mutații. După aceea, gelurile s-au rigidizat și mai mult pentru a imita ceea ce se întâmplă într-un atac de cord. Cercetătorii au analizat apoi modul în care celulele inimii au răspuns la acest stres. Cele cu mutații băteau anormal, deoarece conexiunile lor electrice nu mai erau intacte. Între timp, celulele fără mutații au continuat să bată în mod normal.

,,Este remarcabil faptul că rigidizarea în sine a fost un stres suficient pentru a provoca schimbările pe care le-am văzut în celulele cu mutații. În viitor, ne-am putea imagina că pacienții cardiaci ar putea avea genomul secvențiat și, dacă au mutații 9p21, s-ar putea să li se administreze un medicament bazat pe acest inhibitor, astfel încât aceștia să nu mai dezvolte aritmie în cazul unui atac de cord", a spus Adam Engler, profesor de bioinginerie la Școala de Inginerie UC San Diego Jacobs.

 Studiile în curs de desfășurare vor examina dacă aceste efecte vor fi văzute și în țesutul actual al pacienților, informează Medicalxpress.com. Echipa va explora în continuare tratamentul folosind inhibitori JNK.