EXCLUSIV Absența care lasă cicatrici adânci și lacrimi în ochi

Serbările școlare ar trebui să fie momente de bucurie, dar pentru mulți copii ele ascund lecții despre lipsa noastră de atenție. Chiar și gesturile mici, sau absența noastră, pot lăsa urme adânci.

Scriu textul acesta cu un nod în gât și lacrimi în ochi. Absența părinților contează mai mult decât credem. Am văzut un copil plângând pentru că niciun părinte nu îi era aproape. Au venit și l-au lăsat, grăbindu-se să ajungă la lucru. Nu îi judec, departe gândul ăsta de mine.

Dar m-a marcat copilul. Copilul care stătea acolo. Era vulnerabil și curajos în același timp. Căuta cu privirea, aștepta un zâmbet, o mână caldă, o privire care să-i spună că este iubit și că contează.

Am făcut lucrul ăsta, dar eu, un străin, nu pot compensa prezența mamei sau a tatălui. Nimic nu înlocuiește prezența noastră în viața copiilor. Nicio jucărie, niciun cadou nu poate umple golul lăsat de lipsa noastră.

Fiecare clipă de neatenție sau grabă se imprimă în inimile lor, ca niște răni invizibile. Oricât am "pansa" lipsa noastră, fuga noastră, nu există un tratament care să le vindece rănile din sufletele lor pure.

Mesaj pentru mine, pentru tine, părintele care citești textul acesta

De asta trebuie să fim acolo, nu doar fizic, ci cu sufletul și spun asta ca mamă. O mamă care se împarte, la fel ca toți părinții, între casă și job, între fugă și liniște, între presiuni constante și stres care nu se termină niciodată.

Dar sunt acolo mereu! Momentele petrecute împreună sunt combustibil pentru sufletul meu, sunt amintiri lipite pentru totdeauna pe inima mea.

Închid ochii și rememorez fiecare moment din viața copilului meu.

Să le fim alături când au nevoie de noi, să îi ascultăm, să le oferim sprijin și căldură. Pentru că, la final, amintirile lor despre copilărie nu se vor măsura în cadouri sau diplome, ci în clipele în care au simțit că nu sunt singuri.

Nimic nu rănește mai mult decât sentimentul de abandon, mai ales la vârste fragede. Graba, preocupările sau lipsa prezenței fizice transmit, fără să vrem, mesajul că nu contează.

Și, poate cel mai important, în fiecare seară îmi promit ceva: că oricât de obosită aș fi, oricât de greu ar fi drumul, copilul meu să nu simtă nicio clipă că este singur. Să știe că are unde să se întoarcă. Că brațele mele sunt acasă.

Pentru că, la final, copiii nu țin minte cât am muncit, câte deadline-uri am avut sau câte drumuri am făcut într-o zi. Țin minte doar cum i-am privit, cum i-am strâns în brațe și cum le-am spus că sunt cei mai importanți oameni din viața noastră.

Asta vreau să las în inima copilului meu: sentimentul că este iubit dincolo de orice fugă, orice grijă, orice oboseală. Să simtă că, indiferent cât de agitată e lumea, eu sunt ancora lui, liniștea lui, certitudinea lui.

Pentru că prezența noastră nu e un detaliu. Este fundația pe care își construiesc toată viața. Iar eu aleg, în fiecare zi, să fiu acolo. Pe deplin. Cu tot sufletul.

Nu acuz, ci înțeleg

Știm cu toții că viața ne cere să muncim, să ne împărțim între responsabilități și termene limită, între carieră și familie. Și eu fac asta, la fel ca mulți alți părinți. Nu este despre vină, ci despre a găsi timp și a fi conștienți de impactul prezenței noastre.

Fiecare clipă în care ne oprim, ascultăm și oferim sprijin copiilor noștri este o investiție în sănătatea lor emoțională. Micile neatenții sau grabă nu trebuie să devină răni invizibile.

Micile neatenții lasă răni invizibile

Nu e nevoie de mari tragedii pentru a răni un copil. O privire absentă, o conversație întreruptă de telefon sau "nu am timp" pot lăsa cicatrici emoționale durabile. Copiii simt și înregistrează fiecare detaliu.

Serbările nu sunt doar despre cântece și costume. Sunt despre a fi acolo, cu adevărat, pentru copilul tău. Atenția și sprijinul nostru sunt mai valoroase decât orice cadou sau aplauze.

Într-o lume care ne grăbește și ne dispersează atenția, să ne oprim și să ne întrebăm: "Sunt cu adevărat aici pentru copilul meu?" Uneori, simpla noastră prezență face diferența între o amintire frumoasă și o rană invizibilă.