Funcționarea spitalelor, adevărul care nu se spune. Cine și ce atribuții are

De când a izbucnit scandalul cu infecțiile nosocomiale cu stafilococ auriu MRSA de la Maternitatea „Panait Sîrbu", din cauza căruia 35 de bebeluși au fost infectați (până acum se știe de 31, în total, internați la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu" și sunt încă 4 la Spitalul de Copii „Victor Gomoiu"), se caută vinovați. Ba chiar s-a extins cumva scandalul asupra spitalelor românești, la modul general, chiar dacă foarte multe dintre ele nu merită să fie băgate în aceeași oală. Unii au ajuns să spună că ar exista spitale în România care nici măcar n-ar trebui să funcționeze. O afirmație extrem de gravă și de periculoasă, pentru că aruncă o lumină proastă asupra tuturor unităților medicale, deși multe dintre ele fac excelență chiar și în condițiile unui sistem sanitar subfinanțat major și măcinat de lipsuri, cum e cel românesc.

Doar că declarațiile din ultimele zile privind funcționarea și acreditarea spitalelor indus în eroare și nu arată circuitul legal și real prin care aceste unități sunt verificate, autorizate, acreditate și verificate din nou, în termenele legale. În primul rând, pentru că între cele două mari instituții cu atribuții în materie de spitale pare să se fi apărut un uriaș canion. Pentru cititorii DC MEDICAL, ne-am gândit să explicăm, punct cu punct, care este circuitul logic și cine și ce trebuie să verifice când vine vorba de spitale.

Cine aprobă deschiderea/continuarea funcționării unui spital și cine îl verifică anual

Ca să funcționeze în România, un spital de stat sau privat, adică indiferent de cine îi e proprietarul, are nevoie, în principal (dar sunt și altele) de două documente esențiale: autorizația sanitară de funcționare – pe care o dă Ministerul Sănătății – fără de care nu are dreptul să trateze pacienți, și acreditarea – pe care o dă Autoritatea Națională de Management a Calității în Sănătate (ANMCS) – fără de care nu poate semna contract cu Casa de Asigurări de Sănătate și nu poate presta servicii decontate pentru pacienții săi.

Dacă un spital primește de la Ministerul Sănătății autorizația de funcționare, aceasta se anunță prin Hotărârea de Guvern, are evident avizul ministrului Sănătății și este propriu-zis actul de inființare a unității sanitare. Va avea aprobată, astfel, printre altele, și structura organizatorică, dar și categoria (clasificarea spitalului) în care se încadrează, care e și ea consfințită prin Ordin de ministrul al Sănătății.

Potrivit legii, autorizaţia sanitară de funcţionare a spitalului „se vizează anual de către autoritatea de sănătate publică județeană (DSP, n.r.), respectiv a municipiului București (DSPMB, n.r.)", care și face controale pentru asta.

Așa că, cel puțin teoretic, aceste instituții - adică DSP-urile - ar trebuie să știe și să raporteze dacă ceva nu este în regulă în spitale, dacă se respectă condițiile impuse de lege, ba chiar dacă există sau nu infecții nosocomiale. Pentru că la DSP se raportează direct și urgent acestea, după cum s-a și văzut în cazul Maternității Giulești, când medicii de la Spitalul „Grigore Alexandrescu" au raportat DSP-ului de la București că le vin cazuri de infecție cu stafilococ auriu MRSA de la Spitalul „Panait Sîrbu".

De altfel, DSP-urile din toată țara au pe paginile lor online toată procedura și condițiile de revizuire a autorizației. Exemplu vă dăm, ales absolut la întâmplare, DSP Dâmbovița.

Și unde raportează mai departe DSP-urile neregulile, dacă le descoperă și dacă le raportează? La Ministerul Sănătății, care îi e instituția superioară.

Cum se face acreditarea spitalului și la ce folosește ea

Continuând firul documentelor, abia după ce are autorizație sanitară de funcționare și e verificat, ca un spital să poată deconta servicii de la stat, el are nevoie de acreditare. Pe care i-o dă, în anumite condiții, ANMCS. Spre deosebire de autorizația de funcționare (care se reînnoiește anual), spitalele trebuie să-și reînnoiască acreditarea la fiecare 5 ani, iar acest document demonstrează că o unitate medicală face eforturi să acorde îngrijiri medicale care să satisfacă așteptările pacienților, atât din punct de vedere al rezultatelor, cât și din punct de vedere al condițiilor în care se acordă, și „că dispune de resursele și de competențele profesionale necesare pentru a acorda îngrijiri medicale în specialitățile pe care le are în structură". Trebuie să mai aibă farmacie cu circuit inchis sau contract cu o farmacie, autorizație de mediu, plan de conformare, autorizația Unității de Transfuzie Sanguină pentru spitalele care tratează patologii care pot necesita așa ceva, plus tot felul de documente pentru procedurile pe care intenționează să le facă pacienților.

Fără acreditarea de la ANMCS, un spital, sub orice formă de proprietate ar fi el, nu poate avea contract de servicii cu Casa de Asigurări de Sănătate, așa că pacienții lui ar trebui să plătească absolut toate serviciile din propriul buzunar, nefiind nimic decontat.

Acreditarea se acordă de către Colegiul Director al ANMCS din care, culmea, face parte și are drept de vot și un reprezentant al Ministerului Sănătății, ba chiar și câte unul de la Guvern, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Președinție, Colegiul Medicilor, Societatea Națională a Medicilor de Familie, Asociația Spitalelor, Colegiul Farmaciștilor, Ordinul Asistenților și al Moașelor, reprezentanți de la sindicate și de la organizațiile de pacienți, președintele ANMCS și reprezentanți ai altor instituții.

Condițiile de acreditare, schimbate anul trecut

Acreditarea spitalelor se face însă doar dacă acestea respectă condiții și indicatori recunoscuți la nivel internațional. Documentul care stabilește care sunt acestea este: „Ordinul nr. 446/2017 privind aprobarea Standardelor, Procedurii și metodologiei de evaluare și acreditare a spitalelor", aprobat și publicat anul trecut de fostul ministru al Sănătății, dr. Florian Bodog.

Actualele standarde sunt acreditate la nivel internațional de către ISQua din februarie 2018. Acestea au fost elaborate și adoptate, după ce ANMCS a constatat că deficiențele unităților sanitare nu pot fi identificate pe baza precedentelor standarde aprobate prin Ordinul Ministrului sănătății nr. 972/2010.

Fiecare Casa de Asigurări de Sănătate din România (adică cele județene și cea a Municipiului București) are afișat pe site-ul propriu lista cu spitalele cu care au contract, ba chiar și deconturile lunare care se fac către acestea! Spre exemplu, în București sunt 99 de spitale și clinici în contract cu CASMB, iar lista lor și cât încasează de la stat în schimbul serviciilor prestate, poate fi găsită AICI.

Spitale care au picat examenul de acreditare

În primul rând, nu toate acreditările expiră în același an. Conform datelor Institutului Național de Statistică, reţeaua sanitară din România a dispus, în anul 2017, de: 576 spitale (față de 567 spitale în anul 2016); de 823 de centre de diagnostic și tratament, centre medicale și centre de sănătate (cu 19 unități mai multe față de 2016); de 461 de ambulatorii de specialitate și ambulatorii integrate spitalelor (cu 8 unități mai puțin față de 2016).

De anul trecut, de când fostul ministru Florian Bodog a aprobat noile criteriile, au avut sau au nevoie să își reînnoiască acreditarea doar 147 de spitale. Dintre acestea, însă, colegiul director al ANMCS a constatat că doar 15,65% îndeplineau din start condițiile de acreditare.

Adică numai 23 de spitale din cele 147 evaluate respectau, întru totul, aceste noi standarde și puteau fi, practic, acreditate fără probleme. Din restul, un număr de 106 îndeplineau numai parțial condițiile de acreditare și se află în supravegherea ANMCS pentru ca, în maximul 12 luni cât prevede legea, să ajungă să le îndeplinească. În acest interval, organismele responsabile de aceste spitale (Ministerul Sănătății – pentru cele din subordinea lui, unitățile administrativ teritoriale – consilii județene și locale - sau, după caz sau patronii privați) trebuie să se implice și să le sprijine „în scopul creșterii nivelului de conformitate".

Prin lege, când costată că un spital nu îndeplinește condițiile de acreditare, ANMCS trebuie să anunțe proprietarul (repetăm, Ministerul Sănătății, consiliile județene sau locale, patronii, în funcție de caz) că sunt probleme, ca să se implice. Ceea ce pare să se fi întâmplat în câteva cazuri pentru că în urma evaluărilor și modificărilor cerute și făcute, anul acesta, în total, pentru 47 de spitale acreditarea a fost acordată prin hotărârea Colegiului Director, iar situația acestora a fost publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 689/08.08.2018, nr. 794/17.09.2018 și, respectiv, 1034/05.12.2018. Restul sunt încă în perioada de 12 luni de grație în care pot să se conformeze cerințelor de acreditare.

Doar un singur spital dintr-o localitate mică din Argeș și-a pierdut acreditarea! Este vorba despre Spitalul de Boli Cronice Călinești cu ambulatoriu integrat, care are 40 de paturi, după cum o arată Ordinul publicat în Monitorul Oficial pe 5 decembrie, la poziția a 6-a.