Hernia ombilicală apare atunci când o parte a intestinului sau a țesutului adipos se împinge printr-un punct slab al peretelui abdominal, în apropierea buricului. Adesea, această afecțiune nu este una serioasă, care să pună probleme, însă trebuie ajuns șa medic dacă zona este dureroasă sau apare o umflătură, ori dacă nu dispare la o apăsare ușoară.
Hernia ombilicală, cauze și factori de risc
Cauzele herniei ombilicale pot fi împărțite într-una principală și mai multe secundare.
”Cauza principală de care pacienții nu știu este, de fapt, un fond genetic, o predispoziție genetică, adică o colagenoză, o boală de colagen de fond, care le determină acestor pacienți o structură alterată a fibrelor de colagen care se regăsesc în fastiile de rezistență din constituția peretelui abdominal anterior”, a declarat dr. Marina Dumitraș, medic primar chirurgie generală, la Vorbește lumea de la Pro TV.
În cazul adulților, hernia ombilicală se dezvoltă mai ales în cazul persoanelor obeze, pentru că presiunea prea mare asupra peretelui abdominal duce la trecerea unei părți a intestinului printr-un punct slab al mușchiului abdominal.
În cazul bebelușilor, cauza este constituită de o mică deschidere a mușchiului abdominal, care permite trecerea cordonului ombilical și care nu s-a închis după naștere.
În ceea ce privește factorii de risc ai herniei ombilicale, aceștia includ:
- vârsta, sugarii, mai ales prematurii, prezintă un risc crescut de a avea hernie ombilicală
- obezitatea
- tusea persistentă
- persoanele cu dializă peritoneală cronică
- cei cu deficite proteice
- pacienții cu constipație cronică
- sarcina multiplă
- ridicarea de greutăți în mod obișnuit, notează Medical News Today.
Vezi și: Bursita: cauze, simptome și tratament. Bica: Boala celor care lucrează la calculator
Hernia de disc, simptome
Potrivit medicului, în cazul herniei ombilicale, pacienții ajung la chirurg atunci când ”simt o durere, o arsură, o presiune la nivelul regiunii ombilicale, care se transformă într-o tumefacție ombilicală. Când consultăm pacientul observăm că acea tumefacție este proeminentă, la apăsare se reduce sau nu se reduce, și avem în decursul timpului și ceva modificări tegumentare. Adică eroziuni la nivelul tegumentului din regiunea ombilicală, o zonă de roșeață locală sau în evoluție, chiar o echimoză, o vânătaie”, a mai spus medicul.
Hernia ombilicală, diagnostic
În ceea ce privește diagnosticarea herniei ombilicale este necesară prezentarea la medic, însă sunt pacienți care își fac o autoexaminare clinică, prin palpare.
”Pacientul are nevoie să îi confirmăm sau să îi infirmăm că este vorba de o hernie ombilicală și atunci vine la chirurg, care îl examinează clinic, observă tumefacția ombilicală, observă dacă se reduce sau nu acea tumefacție și aici, avem mai multe stadii ale herniei ombilicale. O hernie ombilicală care se reduce este o hernie necomplicată.
Mai avem herniile ombilicale cu risc de apariție a complicațiilor și atunci în sacul de hernie putem avea un segment de intestin subțire sau de intestin gros, iar în momentul în care noi încercăm să apăsăm și acel sac herniar nu se reduce putem avea de-a face cu o hernie ombilicală încarcerată, chiar cu o hernie ombilicală strangulată.
O altă metodă prin care putem identifica și confirma existența unei hernii ombilicale este reprezentată de ecografia de părți moi, care, practic, ne aduce informații suplimentare despre dimensiunea defectului parietal, un aspect foarte important pentru chirurgi, despre conținutul sacului herniar, trebuie să știm dacă avem de-a face cu epiploon în sacul herniar sau dacă este vorba de un segment de intestin subțire.
La fel, atunci când ne aflăm în fața unei jerii ombilicale strangulate avem nevoie de un CT care să ne spună dacă avem de-a face cu tabloul unei ocluzii, adică dacă este afectată o bucată din intestinul care se află în sacul herniar și care impune o intervenție în regim de urgență”, a mai spus medicul.
Hernia ombilicală, tratament
În ceea ce privește tratamentul herniei ombilicale, acesta este exclusiv chirurgical.
”Operația nu este riscantă dacă o face un chirurg experimentat, rutinat. Vorbim de tratament chirurgical clasic și îl păstrăm ca metodă de rezervă, doar pentru situațiile în care avem de-a face cu ocluzie.
Tratamentul chirurgical de elecție, minim invaziv, este reprezentat de abordul laparoscopic sau, chiar, de ce nu chirurgia robotică.
Acest tratament minim invaziv, practic, constă în reducerea sacului herniar, în corectarea acelui defect parietal și dacă avem și o doză de diastazis, însăilarea acelei zone și strângerea progresivă, dar avem nevoie să îi creștem și rezistența și astfel folosim o plasă pe care o fixăm cu ajutorul unor capse lentosorbabile sau cu ajutorul unor fire”, a mai spus chirurgul.
Vezi și: Întârzierea de limbaj și autismul virtual, printre efectele nocive ale ecranelor. Radu Leca, avertisment: Nu îți știe nici măcar numele
