Raluca Sîmbotin (MSD România) avertizează că o întârziere de 2 ani în compensarea medicamentelor poate costa 4 ani de viață. De ce inovația medicală este o investiție strategică, nu o cheltuială.
Sistemul de sănătate din România se află într-un punct critic, unde gestionarea resurselor limitate impune o schimbare radicală de paradigmă. În cadrul dezbaterii "HEALTH FORUM: Știința vieții – sănătatea bazată pe dovezi", organizată de DC Media Group, Raluca Sîmbotin (Policy and Government Relations Director, MSD România) a tras un semnal de alarmă asupra consecințelor grave pe care întârzierea accesului la medicamente inovatoare le are asupra pacienților și economiei.
Resursele finite ale țării forțează adesea decidenții să aleagă între prevenție, infrastructură și tratamente noi. Totuși, alegerea variantei celei mai ieftine la momentul actual poate genera costuri colosale în viitor.
"Înțelegem cu toții că resursele de care dispunem ca țară sunt limitate și că presiunea pe sistemul de sănătate crește constant. Am asistat în ultimele luni la multiple dezbateri despre cum împărțim această resursă care este finită între nevoi legitime, cum alegem între prevenție, investiții în infrastructură, resurse umane, medicamente inovatoare fără să creem impresia că lăsăm pe cineva în urmă.
Pacienții contează și ei trebuie să beneficieze de cele mai bune servicii și de acces la medicamente. Propunerea pe care o adresez este aceea de a ne muta dintr-o zonă reactivă către o zonă de viziune pe termen lung și să privim investiția în sănătate și medicamente inovative ca pe o investiție strategică.
De multe ori ne gândim că ar trebui să alegem o variantă care este mai ieftină, dar mesajul meu este acela că ceea ce astăzi este mai ieftin, s-ar putea să ne coste foarte scump pe viitor. Întârzierea accesului la medicamente inovative poate astăzi să reducă costurile, dar poate să conducă la spitalizări repetate, la o presiune constantă pe sistemul de sănătate, la dizabilitate, la lipsire de autonomie pentru pacient, dar și pentru aparținători, dar și la niște costuri sociale și economice majore", a spus Raluca Sîmbotin, Policy and Government Relations Director, MSD România, în cadrul dezbaterii DC Media Group - ,,HEALTH FORUM: Știința vieții-sănătatea bazată pe dovezi″.
Datele statistice privind traseul pacienților indică un interval mediu de 4 ani între debutul simptomatologiei și stabilirea diagnosticului final. Conform fluxului procedural actual, un pacient efectuează, în medie, între 5 și 6 vizite la medicul de familie și consultă 3 medici specialiști înainte de a fi direcționat către un centru de expertiză.
"Parlamentul european s-a aplecat asupra bolilor rare și cred Europa se apleacă asupra acestor afecțiuni nu neaparat din generozitate, ci pentru că au înțeles că inacțiunea costă foarte mult și au înțeles că este nevoie de o acțiune timpurie și coordonată la nivelul statelor membre.
O boală rară, hipertensiunea arterială pulmonară, costă vieți atunci când accesul la inovație este întârziat. Durează undeva la 4 ani până când un pacient primește un diagnostic, iar acest pacient interacționează cu multiple specialități până la momentul la care ajunge la un centru de expertiză și beneficiază de tratament.
Costul este important la nivelul pacientului și al familiei. Din păcate, undeva la 50% din pacienți nu mai pot munci, iar aparținătorii trebuie să intervină și să îi susțină", a spus Raluca Sîmbotin, Policy and Government Relations Director, MSD România, în cadrul dezbaterii DC Media Group - ,,HEALTH FORUM: Știința vieții-sănătatea bazată pe dovezi″.
O întârziere de 24 de luni în administrarea terapiilor de ultimă generație pentru hipertensiunea arterială pulmonară are consecințe clinice importante asupra supraviețuirii pe termen lung. Statisticile indică o pierdere cumulată de peste 4 ani din speranța de viață a pacienților, precum și o creștere semnificativă a morbidității, manifestată prin sute de spitalizări suplimentare care ar fi putut fi evitate prin intervenție terapeutică precoce.
Costul social este semnificativ: aproape 50% dintre pacienți nu mai pot munci, iar familiile lor își reduc sau își întrerup activitatea profesională.
În România, procesul de compensare a medicamentelor noi înregistrează decalaje semnificative față de restul Europei. O întârziere de doi ani în accesul la tratament nu reprezintă doar o statistică birocratică, ci se traduce în pierderi umane iremediabile.
"Vorbind de costul inacțiunii pentru că în România procesul de compensare al unui medicament este complex și durează, o întârziere de 2 ani - așa cum este cazul României în compensarea unui medicament - poate însemna până la 4 ani de viață pierduți și sute de spitalizări suplimentare. Acesta este costul inacțiunii.
Este important să ne mutăm dintr-o zonă reactivă către dezvoltarea unei viziuni și a unor strategii. Inovația nu prelungește numai viața, ci oferă ani de viață activi, iar pacienții reintegrați după tratament contribuie la bunul mers și al comunității din care facem parte", a spus Raluca Sîmbotin, Policy and Government Relations Director, MSD România, în cadrul dezbaterii DC Media Group - ,,HEALTH FORUM: Știința vieții-sănătatea bazată pe dovezi″.
Investiția în medicamente de ultimă generație nu oferă doar supraviețuire, ci reintegrare. Un pacient tratat la timp este un pacient activ, care contribuie la bunul mers al comunității, în loc să devină o victimă a unui sistem care a ales să economisească în momentul nepotrivit.
"Trebuie să ne aplecăm asupra scurtării timpilor de acces la terapie și să încercăm să facem tot posibilul astfel încât inovația să fie disponibilă pentru pacient, dar la fel de important este să ne aplecăm asupra parcursului pacientului prin sistemul de sănătate", a spus Raluca Sîmbotin, Policy and Government Relations Director, MSD România, în cadrul dezbaterii DC Media Group - ,,HEALTH FORUM: Știința vieții-sănătatea bazată pe dovezi″
