Hormonul implicat în apariția anemiei. Medic: este veriga lipsă

Medicul Vasi Rădulescu a explicat pe blogul său persoanl care este hormonul implicat în apariția anemiei și ce au descoperit cercetătorii în legătură cu asta.

Iată ce spune el: 

„Un hormon cerebral care controlează echilibrul apei în organism joacă, de asemenea, un rol-cheie în crearea de noi celule sanguine, a arătat un nou studiu.

Hormonul antidiuretic, numit și AVP sau arginină vasopresină, este eliberat în circulație de glanda pituitară din creier pentru a controla reabsorbția apei de către rinichi.

Dacă ne deshidratăm sau suferim o pierdere de sânge, un val de AVP pune rinichiul într-o stare de conservare a apei și declanșează contracția vaselor de sânge pentru a ne ajuta să menținem tensiunea arterială.

Acum, oamenii de știință au descoperit o acțiune suplimentară a AVP, trecută cu vederea până acum, care ar putea avea o contribuție clinică importantă: aceasta declanșează, de asemenea, producerea de noi celule sanguine de către măduva osoasă.

Scriind în Science Translaţional Medicine, Balázs Mayer, cercetător la NIH, și colegii săi au observat că până la 87% dintre pacienții cu o afecțiune care îi împiedica să producă AVP erau anemici, adică aveau prea puține globule roșii.

Echipa a efectuat teste pe celule stem din măduva osoasă umană, de șobolan și de șoarece și a arătat că incubarea celulelor cu AVP crește rapid rata de creștere a celulelor și producția de precursori de globule roșii.

Aceștia au descoperit că celulele stem exprimă pe suprafața lor receptori care recunosc și răspund la AVP, declanșând creșterea acestora. Într-adevăr, celulele din măduva osoasă expuse la AVP într-o farfurie de cultură au proliferat cu 50% mai mult pe o perioadă de 12 zile, în comparație cu probele de control.

Echipa NIH a constatat, de asemenea, că administrarea de AVP la animalele care au pierdut sânge a dus la o creștere semnificativă și rapidă a numărului de celule roșii de înlocuire.

În prezent, hormonul eritropoietină, care este produs de rinichi și acționează și asupra măduvei osoase, este utilizat pe scară largă la pacienții predispuși la anemie. Însă acesta are nevoie de până la 5 zile pentru a-și atinge efectul și este folosit de organism pentru a obține un control constant pe termen lung asupra numărului de celule sanguine. AVP, pe de altă parte, acționează mult mai rapid.

Acest lucru, spun cercetătorii, înseamnă că ar putea avea un potențial terapeutic considerabil pentru a ajuta pacienții care suferă de o serie de afecțiuni, inclusiv hemoragii, efectele secundare ale chimioterapiei sau impactul toxic al medicamentelor sau al tratamentelor cu radiații.”