Parodontoza, boala de care suferă 8 din 10 români. Cum previi pierderea dinților

Parodontoza se manifestă la nivelul gingiilor, fiind o inflamație la nivelul țesutului care susține dintele (parodonțiu). Inițial apar manifestări uşoare, reversibile, sub forma unor simple sângerări ale gingiei la periaj sau apare așa-numita gingivită. Însă dacă boala e lăsată să avanseze poate distruge rădăcina dinților, în timp ajungându-se la pierderea lor definitivă. Dr. Andi Drăguș, medic specialist în implantologie, periodontologie, sistem cranio-mandibular și estetică dentară, prezintă factorii care influențează apariția parodontozei și cum o putem ține sub control cu cele mai noi tehnici de tratament.

Un studiu reprezentativ a arătat că, în România, 8 din 10 adulți dezvoltă o infecție parodontală, jumătate dintre aceștia înaintea vârstei de 45 de ani. Doar 8% dintre cei care primesc diagnosticul de parodontoză ajung să se trateze, deşi boala provoacă, în ultimul stadiu, pierderea danturii.

Românii, codași la igiena dentară

„Aproximativ 10% dintre pacienți vin la cabinet din cauza dinților lipsă și, ce este mai grav, 20% dintre problemele dentare sunt provocate de parodontopatie, cunoscută drept parodontoză. În ultima perioadă, în România, tot mai mulți pacienți se confruntă cu o formă foarte agresivă a acestei boli, însă și mai grav este că o întâlnim și la tinerii de 20 de ani. În plus, apariția acestei afecțiuni a suportului dento-alveolar a devenit cu mult mai mare la noi decât în majoritatea țărilor europene, iar acest lucru se întâmplă din cauza lipsei de educație privind igiena orală, românii clasându-se pe ultimele locuri la nivel european în ceea ce privește consumul de pastă de dinți, folosind 1,64 tuburi de pastă de dinți pe an", afirmă dr. Andi Drăguș.

Parodontoza, primele semnale de alarmă

Primele semne ale parodontozei sunt, în primul rând, sângerările în timpul periajului și retracțiile gingivale (gingia retrasă), dar și schimbarea culorii gingiei. Apoi, pe măsură ce boala progresează, apar dureri ale dinților, mobilitate dentară, deplasarea dinților și, în final, pierderea acestora dacă nu se aplică niciun tratament.

Studii efectuate din 1997 și până în prezent demonstrează că existența chiar și a unui număr redus de bacterii periodontopatogene poate cauza o parodontoză profundă. În funcție de bacterii pot apărea modificări ce țin fie de distrugerea țesuturilor care înconjoară periodonțiul, fie inactivarea mecanismelor imune. Speciile înalt patogene au potențialul de a cauza pierderea dinților. Deși placa bacteriană este principala cauză a bolii parodontale, există și alți factori favorizanți. Printre aceștia se numără fumatul, utilizarea contraceptivelor orale, sarcina, menopauza, boli ca SIDA, hipovitaminoza C, leucemia, anemia, dar și stresul. De asemenea, anumite tipuri de medicamente – cum ar fi imunosupresoarele, antiepilepticele sau vasodilatatoarele – constituie factori de risc.

„O igienă orală deficitară este întotdeauna la baza instalării acestei boli. Periajul de cel puțin 2 ori pe zi, folosirea aței dentare și curățările dentare profesionale regulate reduc probabilitatea unui diagnostic de parodontoză. Nici nutriția nu trebuie neglijată. S-a demonstrat că persoanele cu un sistem imunitar deficitar prezintă un risc mai mare de probleme parodontale. În plus, în cazul lor, boala avansează mai repede. Este bine să evitați produsele cu zahăr și băuturile carbogazoase, având în vedere că bacteriile din placă se hrănesc cu zahărul din alimentație, și să vă hidratați foarte bine, păstrându-vă tot timpul gura umedă, întrucât saliva este un factor de protecție”, adaugă dr. Andi Drăguș.

Parodontoza: metode moderne de depistare și tratament

Pentru a putea determina bacteriile implicate în parodontoză este nevoie de un test exudat de detectare a lor. „Exudatele au la bază tehnica polimelizării în lanț (PCR) și prezintă o specificitate înaltă pentru identificarea bacteriilor periodontopatogene și stabilirea cantității lor relative. Aceste teste, pe care le realizăm la cabinet, sunt mai sensibile decât culturile bacteriene, putând identifica germenii patogeni indiferent de viabilitatea acestora. Exudatul constă în prelevarea de probe din pungile parodontale sau de pe mucoasele interne ale obrajilor și buzelor, iar, în urma rezultatului, îi putem oferi pacientului antibioticul adecvat și planul de tratament cel mai eficient. Un astfel de test este important și în cazul în care urmează să se efectueze operația de implanturi dentare, deoarece în urma unui astfel de exudat putem evalua riscul de implantare”, completează dr. Andi Drăguș.

Atunci când nu este tratată, parodontoza, care este o afecțiune ireversibilă, este principalul motiv al pierderii danturii. Cu tratament însă, boala poate fi stopată și ținută sub control.

Primul pas în tratarea parodontozei este detartrajul minuțios supra și subgingival.

În funcție de cât de avansată este afecțiunea, se poate interveni chirurgical. Una dintre abordările chirurgicale ale problemelor parodontale presupune o adiție osoasă în zonele care prezintă defecte osoase ce afectează implantarea dentară, care va ajuta la regenerarea țesutului osos sub protecția unei membrane de colagen.

În prezent se utilizează cu succes tehnici moderne de regenerare tisulară ghidată, mai exact o intervenție chirurgicală ce are drept scop înlocuirea țesuturilor pierdute (moi sau dure) cu materiale biocompatibile, care să completeze deficitul osos și să stimuleze refacerea țesuturilor.

„În momentul de față folosim cea mai nouă tehnologie de regenerare tisulară, care este numărul 1 în lume, și anume: injecțiile pe bază de proteine, adiția osoasă cu Geistlich Bio-Oss și, ca barieră tisulară, membranele de colagen Geistlich Bio-Gide. Regenerarea tisulară ghidată cu Geistlich este o procedură chirurgicală care folosește membranele de barieră pentru a direcționa creșterea țesuturilor osoase și a gingiilor noi în locurile în care una sau ambele dintre ele lipsesc. Scopul este de a regenera țesuturile și de a repara defectele rezultate din afecțiunile parodontale. În această procedură, o bucată mică de material asemănător țesutului este inserată între țesutul gingival și os. Acest lucru împiedică gingia să crească în spațiul osos, oferind osului și țesutului conjunctiv șansa de a se regenera. Astfel putem evita un chiuretaj în lambou deschis, unde efectuăm o intervenție chirurgicală pentru a elimina tartrul din buzunarele adânci", explică dr. Drăguș. 

Parodontoza îmbolnăvește și alte organe

În momentul cronicizării, parodontoza nu duce doar la pierderea dinților, ci poate afecta și alte organe. O astfel de boală, dacă nu este tratată de la primele simptome, crește de două ori riscul bolilor de inimă. De asemenea, parodontoza crește riscul de pneumonie și de alte boli respiratorii ca bronșita sau emfizemul, pentru că bacteriile de la nivelul cavității bucale pot migra către arborele respirator inferior. O legătură certă există și între parodontoză și bolile cronice de rinichi sau cele reumatice.