Poluare: ce se întâmplă cu creierul copiilor expuși la particule fine

Un nou studiu despre modul în care poluarea afectează sănătatea a fost publicat recent. Cercetătorii au analizat efectele particulelor fine emise de mașini sau centrale electrice asupra sănătății umane.
Publicat în Environment International, studiul a descoperit că aceste particule fine - cunoscute sub numele de PM2.5 - pot modifica dimensiunea creierului în curs de dezvoltare a unui copil, ceea ce poate crește în cele din urmă riscul de probleme cognitive și emoționale mai târziu în adolescență.

„La această vârstă fragedă, neuronii din creierul copiilor se extind și se reduc într-un ritm incredibil. Pe măsură ce creierul se dezvoltă, vrea să creeze căi eficiente”, a declarat autorul principal Megan Herting, profesor asistent la Școala de Medicină Keck din USC . „Dacă aceste căi sunt modificate de expunerea la PM2.5, iar diferite părți ale creierului se maturizează și fac conexiuni la viteze diferite, s-ar putea să configureze diferențele individuale ulterior.”

Efect asupra creierului la copii

USC, situată în ceea ce American Lung Association citează frecvent drept „cel mai poluat oraș al națiunii”, găzduiește un program robust de cercetare a poluării aerului. Rezultatele studiilor sale au condus la modificări în orientările statului și federale pentru îmbunătățirea standardelor de calitate a aerului. Unul dintre elementele sale fundamentale este USC Children's Health Study, unul dintre cele mai mari și mai detaliate studii ale efectelor pe termen lung ale poluării aerului.

Echipa lui Herting a folosit scanări RMN de la aproape 11.000 de copii cu vârsta de 9 și 10 ani, din 21 de orașe din Statele Unite și a comparat fiecare scanare cu date anuale despre poluarea din orașul de reședință al fiecărui copil. Acesta este primul studiu de acest gen care arată că, chiar și la niveluri relativ scăzute, expunerea curentă la PM2.5 poate fi un factor de mediu important care influențează modelele de dezvoltare a creierului la copii.

Când au comparat copiii foarte expuși cu cei care au avut mai puțină expunere la PM2.5, au văzut diferențe. De exemplu, zonele asociate cu emoția au fost mai mari la copiii foarte expuși, în timp ce alte zone asociate cu funcționarea cognitivă au fost mai mici.