Prof dr Adrian Covic, ce trebuie schimbat la programul de transplant renal

Dana Lascu / 07 iun 2019 / 10:43
În ultimii ani, numărul donatorilor a scăzut deși viața a din ce în ce mai mulți oameni depinde de organele donate
În ultimii ani, numărul donatorilor a scăzut deși viața a din ce în ce mai mulți oameni depinde de organele donate

Prof dr Adrian Covic, șeful Programului de Transplant Renal de la Iași, invitat la emisiunea Academia de Sănătate, a explicat, printre altele, cum sunt alocați rinichii prelevanți de la donatori, în țara noastră. El a arătat și că este nevoie de o reformare a Programului de transplant renal, care ar trebui să funcționeze cu totul altfel.

În ultimii ani mai multe scandaluri, multe „fabricate", au aruncat o lumină proastă asupra Programului de transplant din România, ceea ce a dus la o scădere dramatică a numărului de donatori. În intenția sa de a-l readuce măcar la nivelul din 2012-2013, academicianul profesor universitar doctor Irinel Popescu invită, periodic, la emisiunea pe care o realizează, Academia de Sănătate, persoane direct implicate în ceea ce înseamnă Transplantul românesc.

La ultima sa emisiune, l-a avut ca invitat pe prof.dr. Adrian Covic, șeful Programului de Transplant Renal de la Iași. De altfel, cei doi profesori, gazdă și invitat, au fost recent confirmați ca membri ai noului Consiliul Științific al Agenției Naționale de Transplant.

Primul subiect abordat, la Academia de Sănătate, a fost sistemul de alocare a organelor, „acel punct sensibil despre care s-a vorbit atât și pe care aș vrea să-l deslușim și să-l lămurim în cadrul emisiunilor noastre", dar și cum funcționează centrele regionale din programul de transplant, a explicat profesorul Irinel Popescu.

24 de transplanturi renale efectuate anual la Iași

„Centrul din Iași este, să spunem așa, centrul junior dintre Centrele de transplant renal din țară. În momentul de față în România există trei centre de transplant renal, București și Cluj și, de 15 ani - vorbim acum de o adolescență - centrul din Iași. La Iași, rata de transplant renal, în ultimii 3-4 ani, este de în medie 24 de transplanturi efectuate de noi și în același timp pregătim și vedem toate cazurile de transplant renal din teritoriul de nord-est al țării, Moldova, undeva și unele cazuri din Constanța, Galațiul inclusiv, Vrancea inclusiv. Deci, populația noastră de transplant este mult mai mare. În urmărire practic avem în momentul de față între 400 și 450 de pacienți transplantați. Rezultatele, la fel ca la nivelul întregii țări, sunt rezultate excelente din punctul de vedere al supraviețuirii pacientului. În momentul de față rata mortalității pe transplant renal în România, și în particular la Iași, este zero, iar cea de supraviețuirea grefei renale este de asemenea superioară ratei europene în momentul de față", a explicat prof.dr. Adrian Covic.
Specialistul nu este mulțumit, însă, de cum funcționează, la modul general, prograul de transplant din România, care ar trebuie reformat, în opinia sa.

„În România în momentul de față avem aș spune un sistem hibrid. Este un sistem combinat, pe teritoriu și, de asemenea, pe criterii. Deci, este un sistem – aș îndrăzni să-i spun – arhaic și într-adevăr ați subliniat foarte bine și în discuțiile noastre anterioare, probabil că viitoarea Comisie științifică va dezvolta un sistem modern, european, de alocare (de organe, n.r.). De ce spun că este probabil un sistem arhaic? Sistemul corect ar fi acel sistem care combină, într-un punctaj, cea mai bună potrivire imunologică (între donator și primitor, n.r.), cu o serie întreagă de criterii precum vechimea pe o listă de așteptare, prezența unor comorbidități care fac transplantul mai dificil sau mai ușor, care fac supraviețuirea mai ușoară sau mai dificilă post-transplant. Sigur, o serie întreagă de elemente legate de vârsta pacientului, în general copiii au prioritate, și o serie de alte elemente legate de distanța față de centrul respectiv", a explicat profesorul din Iași.

Ce trebuie schimbat și de ce

Adrian Covic a arătat că majoritatea programelor de transplant renal din Europa se bazează pe aceleași criterii enunțate de el, pe când la noi, rațiunile prin care se decide unde sunt duși rinichii prelevați de la donatori și cine îi primește, sunt altele. Ba mai mult, nici nu avem o listă națională a pacienților care au nevoie de rinichi noi.

„Sunt diferite scoruri în Europa - scorul Eurotransplant, alte scoruri naționale-, dar în general cam toate au la bază aceste principii generale. În România, din păcate, în momentul de față nu există o listă națională unitară de transplant renal. Aceasta ar presupune ca automat caracteristicile oricărui pacient, inițiat oriunde pe listă, în principiu în cele trei centre, dar posibil – de ce nu - și în alte centre de nefrologie sau centre județene de dializă, să fie împărțit în această listă națională, și în momentul în care există o alarmă de recoltare (de organe, n.r.), vorbim în principiu de recoltarea de la cadavru, pe aceste criterii, dar în primul rând pe criteriul de cea mai bună compatibilitate, rinichii să fie alocați primitorilor potențiali, de oriunde ar fi ei. Evident că trebuie să existe și un element de apropiere, pentru că este dificil logistic să trimiți la distanță echipe de recoltare organe, etc, și evident că se practică peste tot în lume ca centrul teritorial unde se face recoltarea să aibă o prioritate, dar una peste alta vorbim aici de șanse egale ale tuturor cetățenilor acestei țări, indiferent unde sunt ei. Sud, Nord, Est, Vest, Centrul din Iași, Centrul din Cluj, Centrul din București".

„Centre de tipare, la fiecare 200-300 de km"

Profesorul Covic spune că deja a propus, împreună cu echipa sa, soluții pentru această problemă majoră a sistemului de transplant renal și nu numai. Asta pentru că, spune el, trebuie să depășim faza de „pionierat" și „de adolescență", întrucât au trecut suficienți ani de la demararea programului de transplant cât să putem vorbi acum de un program „adult tânăr", pe care să-l dezvoltăm ca atare.

„Noi am propus o soluție pentru discuție pentru aceste criterii la vechea Comisie Știinifică, și această propunere, desigur, trebuie discutată, agreată, acceptată, votată, și după respectarea tuturor elementelor de discuție, de transparență, ar trebui să fie pusă în practică. Aș mai menționa faptul că situația este puțin îngreunată în țara noastră, pentru că o astfel de abordare presupune o tipizare, sau o tipare, o identificare foarte rapidă – la rinichi vorbim – a ecuației, a criteriilor unice de identificare, vorbim până la urmă de criterii de identificare HLA, a fiecărui perechi primitor-donator, a rinichiului respectiv care va fi recoltat, și pentru aceasta ar trebui să existe centre permanente care să funcționeze non-stop - eu știu - din 200 în 200 de kilometri, sau din 300 în 300 de kilometri, dar măcar 3-4 la nivelul țării. Lucru care, în momentul de față, după cum bine știți, nu funcționează, nu este chiar realizat, deci poate că transplantul ar merita aici o investiție similară cu Programul național de terapie intensivă, în care, într-o primă etapă, țara să fie acoperită uniform și foarte eficient de aceste centre de tipare. De aici-încolo, sigur, există o serie întreagă de discuții, cum și ce fel", a continuat dr. Adrian Covic.

Organele se alocă, fiecare, după alte criterii

La rândul său, profesorul dr. Irinel Popescu, el însuși expert în transplant (hepatic), a adus câteva lămuriri, punctând ideile principale:

„Se vede din start diferența dintre alocarea unui rinichi și cea a unui ficat, de exemplu. La rinichi contează foarte mult criteriile imunologice și gradul de compatibilitate în sistemul HLA, pe când la ficat contează infinit mai mult gravitatea bolii, iar componenta imună contează foarte puțin sau chiar deloc. Deci, aceste diferențe cu siguranță trebuiesc luate în considerare. În al doilea rând, și ce vreau să spun în plus, transplantul în România, transplantul modern, cu donatori în moarte cerebrală, a început în 1997. Deci, sunt 22 de ani de atunci. Și a început cu o etapă de pionierat care în cazul unora dintre organe, în mod particular în cazul ficatului, dar nu numai, a fost o perioadă dificilă, extrem de dificilă, în care greu se putea pune proablema alocării. Se punea problema reușitei operației, se punea problema supraviețuirii post operatorii, și așa mai departe. Așa încât, aceste probleme legate de alocare au apărut mai târziu, abia când metodele de transplant și-au dovedit eficiența, când rezultatele au fost previzibile, când interniștii, nefrologii, gastroenterologii, cardiologii au căpătat încredere în eficiența acestor programe și au trimis bolnavii în mod mai constant și mai regulat către echipele de transplant", a subliniat dr. Irinel Popescu.

Să nu reinventăm roata

Expertul spune că pentru reformarea sistemului de alocare ne putem inspira din modul în care funcționează cele din alte regiune, evident, adaptând ulterior la particularitățile din România.

„Ca să nu reinventăm roata, cum ați spus și dumneavoastră, ne gândim la modele internaționale, la sisteme de alocare din Europa, la sistemul de alocare din SUA, și încercăm să le adaptăm realităților de la noi, pentru că ați menționat deja faptul că uneori ceea ce am dori noi să facem nu se potrivește cu o serie de realități din teren și din teritoriu".

Cât trăiesc pacienții după un transplant de rinichi sau unul de ficat, aflați în video:

Articole Recomandate
Comentarii
Get it on App Store Get it on Google Play

Citite săptămâna aceasta


Politica de confidențialitate | Politica Cookies | Copyright 2019 S.C. PRESS MEDIA ELECTRONIC S.R.L. - Toate drepturile rezervate.
sanatate.n-nxt.26