Francis Delmonico consideră că donaţiile de la donatori decedaţi sunt "un element esenţial al unui sistem de succes pentru transplanturi".
Francis Delmonico, expert mondial în transplant, chirurg, profesor clinic, a discutat despre donarea de la donatorii vii, în stop cardiorespirator și de la donatori decedați la emisiunea Academia de Sănătate, realizată de academicianul Irinel Popescu. Emisiunea a fost transmisă simultan pe canalele de Youtube și paginile de Facebook, ale DC News și DC Medical.
Delmonico are un CV impresionant: directorul medical al Băncii de Organe din New England (NEOB), profesor de Chirurgie la Facultatea de Medicină a Universității Harvard din Boston, Massachusetts, unde este directorul emerit al Transplantului Renal; deține titlul onorific de doctor în Medicină de la Institutul Karolinska din Suedia. CV-ul acestuia, AICI.
Cu o experiență în transplantului de organe de aproape 40 de ani, Francis Delmonico consideră că "donaţiile de la donatori decedaţi sunt un element esenţial al unui sistem de succes pentru transplanturi, mai ales pentru o ţară".
Acesta subliniază că e esențială donarea de către donatori decedaţi pentru transplanturi de inimă, ficat şi plămâni.
"Donarea de rinichi de la donatori în viaţă este preferabilă, dar în funcţie de vârsta donatorului şi de circumstanţele morţii, transplanturile de rinichi de la donatori decedaţi pot fi la fel de eficiente. Şi bineînţeles, cu un donator în viaţă, dacă majoritatea organelor sunt de la donatori în viaţă, pun presiune asupra vieţilor donatorilor. Există o rată foarte mică de complicaţii, şi există şi o şansă de mortalitate. La nivel internaţional rata este de aproximativ 3 la 10.000 oameni care ar putea muri în urma donării unui rinichi. Cred că donatorul decedat este o componentă centrală a sistemului de transplant", subliniază specialistul.
În opinia acestuia, contează și unde se face transplantul întrucât în state ca India, China sau Japonia "există o rată de mortalitate care este un aspect important".
În State, 25% dintre donații de acum sunt de la pacienți în stop cardiorespirator. Expertul amintește că aceasta "este un aspect important în a creşte donaţiile într-un mod pe care nu l-am avut până acum":
"Asta este acum o experienţă de fiecare zi în Statele Unite, cum spuneam reprezintă 20% din donaţii, iar în zona mea din New England a ajuns la un procent de 35% din donatorii noştri. Aşa că furnizează sute de transplanturi pe care nu am fi putut să le facem altfel. Recomandarea mea este ca expertiza acestei abordări este disponibilă şi fezabilă în România. Şi aş sugera ca agenţiile naţionale să exploreze această opţiune, poate prin unul sau două spitale pilot care ar putea apoi pune bazele sistemului computerizat".
Acesta are exemplul Suediei și Croației la care a contribuit la crearea acestor sisteme. Delmonico a fost implicat în dezvoltarea unui sistem de donatori cu stop cardiac în Suedia, iar acum există 6 spitale pilot care sunt implementate.
Specialistul crede că donaţiile de la donatori în viaţă sunt o componentă importantă a unui program de transplanturi de succes, dar programele de transplant vin cu responsabilități. Francis Delmonico susține că "țările au o responsabilitate în a micșora problemele legate de donatorul viu prin maximizarea numărului de donatori decedați".
"Există totuşi o rată de mortalitate. Cum am menţionat, pentru rinichi, la nivel mondial este de 3 la 10.000. Pentru ficat, (...) este o rată mai mare de mortalitate. Şi cu siguranţă o rată de complicaţii. Aşadar există o povară. Pentru o ţară ca Japonia, sunt 125 de milioane de oameni în Japonia. Sau în Coreea, unde cea mai mare parte a transplanturilor de ficat sunt de la donatori vii. În Japonia au, probabil, cam 100 de donatori în moarte cerebrală, într-o ţară de 125 de milioane de locuitori. Ei fac transplanturile de ficat de la donatori în viaţă.
Sau, dacă nu au un donator în viaţă, unii dintre aceşti oameni vin în Statele Unite pentru un donator decedat. Cultural nu este o problemă în a primi un transplant de ficat de la cineva decedat. Nu este nicio problemă cu primirea unuia, aşadar nu este o problemă legată de cultură, în a accepta moartea cerebrală și a construi un sistem care să aibă la bază donatorul decedat, în care Japonia are acum o experiență atît de redusă. Opinia mea este cea enunţată şi de Organizaţia Mondială de Sănătate", detaliază profesorul Delmonico.
Specialistul subliniază că fiecare oportunitate din domeniul transplantului dintr-o ţară trebuie maximizată decât să se pună povara pe umerii donatorilor în viaţă. De aceea, adaugă el, "cred că societatea are o obligaţie în a maximiza donările de la pesoane decedate".
Acesta consideră că donările de la donatori vii, la nivel mondial, nu sunt monitorizate corect pentru perioade lungi de timp. "Aşadar dacă mergi în Turcia, sau cum ai spus, Japonia sau Coreea, nu ştim raportările privind sănătatea donatorilor după mai mulţi ani. Cu siguranţă nu în India, care face 6.000 sau 7.000 de transplanturi de la donatori vii. Ştiu cu siguranţă că nu există informaţii privind viaţa acelor donatori, cu siguranţă nu pe termen lung. Şi există o rată de insuficienţă renală care apare la donatorii în viaţă. Deci, din nou, în opinia personală, cred că ar trebui să maximizăm donările de la donatori decedaţi, şi să nu promovăm punerea unui individ în pericol", afirmă Francis Delmonico.
Expertul s-a arătat "îngrijorat în ceea ce priveşte promovarea donărilor de la donatori în viaţă" din pricina complicaţiilor care ra putea apărea. Însă, dacă cineva doreşte să fie donator şi este corect informat privind posibilitatea de complicaţii, "atunci nu am vreo obiecţie ca cineva să fie donator. Chiar deloc".
Despre ideea organelor construite din celulele pacientului sau tipărite, Francis Delmonico consideră demersul "o aventură ştiinţifică extraordinară", pe care nu crede că o va surprinde în timpul vieții.
"Xenotransplantarea deja se întâmplă, iar manipularea genetică a porcilor face această variantă puţin mai realistă în viitorul apropiat. Dar nici pentru aceasta nu văd o distribuţie generalizată. Cred că avem o oportunitate extraordinară pentru donări de la donatori decedaţi, de care nu profităm în totalitate. Şi putem servi pacienţii mai bine prin îmbunătăţirea aceleia, mai degrabă decât să sperăm că într-o zi cu celule stem sau cu tipăriri, vom avea organe de înlocuit.
Nu cred că se va întâmpla foarte curând. Ceea ce mă duce înapoi la donaţiile de la donatori decedaţi, ca o propunere foarte puternică care spune ţării că există sisteme care pot fi implementate şi pot ajuta pacienţii din România foarte repede, în acest an. Acest lucru poate fi făcut. Şi cred că este o alianţă care trebuie realizată cu agenţiile naţionale şi noii lideri de acolo, şi sunt sigur că vor să o facă", apreciază Francis Delmonico.
Ce înseamnă dacă postezi online poze din vacanță. Ce spune acest lucru despre tine.
De ce pe vremuri oamenii erau mai slabi și care este motivul pentru care ne îngrășăm chiar dacă nu prea mâncăm.
Dr. Eduard Petru Moțoescu, directorul medical al Spitalului Obregia vine la Academia de Sănătate.
Ce este, de fapt, generația fulg de nea. Cu ce probleme se confruntă aceasta.
