Vaccin în vremea holerei, pe front. Dr Gabriel Diaconu: efectele secundare erau cam aceleași și atunci

Într-o postare pe rețelele sociale, medicul psihiatru Gabriel Diaconu vorbește despre doctorul Ion Cantacuzino și citează câteva dintre însemnările sale de pe front.

”1.08 Mi-am făcut inocularea cu vaccin (…) pentru a doua oară; 3 cmc în tricepsul brahial. Reacția a fost mult mai puternică decât la prima. După 3 ore, durere și greutate în brațe. Apoi pulsul 120; febră 39,5, care se menține până seara. Colici intestinale, febră musculară care cuprinde mușchii spatelui și ai abdomenului.

Amplificarea exagerată a durerii și jenă în genunchiul drept (bolnav de reumatism cronic). Urinez puțin. Către seară, mă simt mai bine. Noaptea, destul de bună. A doua zi dimineață, mă simt mai bine”, amintește dr Diaconu, amintind că e vorba de ”Din însemnările doctorului Ion Cantacuzino, căruia umanitatea îi datorează vaccinul împotriva holerei. Consemnate la 1 August, 1913, în timp ce trupele românești participau la al doilea război balcanic” - preluare din Codex Aures Medicorum, Sârbu și Mischianu, 2020.

Despre acest doctor nu mulți știu că ”a instalat laboratoare de campanie încât soldații să poată fi vaccinați în focar epidemic, după ce prime cazuri de holeră au fost raportate la Vrața. Ca și alții, a aplicat pe propria piele produsul trimis pe linia de front. Alții, ca Jonas Salk 40 de ani mai târziu, și-au vaccinat inclusiv copiii”.

Medicul Ion Cantacuzino - mai notează dr Diaconu - și Nicolae Titulescu au semnat ”tratatul care consfințea Unirea Principatelor și apariția României Mari. Românii de astăzi există pentru că medicii secolului trecut, prin temeraritatea lor, le-au salvat bunici sau străbunici”.

”Vaccinurile de astăzi sunt consecința efortului nu mai puțin eroic de a aduce speranță, când boala nu cruță. Iar, după cum se vede, efectele secundare erau cam aceleași și atunci. Bunicii noștri și-au iubit și viața, și patria. Dar voi?”, încheie dr Gabriel Diaconu.