VACCINURI COVID-19: Există multe motive pentru care un vaccin intranazal împotriva virusului SARS-CoV-2 ar fi de ajutor în lupta împotriva infecțiilor cu COVID-19, scriu imunologii Fran Lund, Universitatea Alabama din Birmingham (UAB), și Troy Randall, într-un editorial din revista Science (link direct editorial).
Această cale de vaccinare oferă două straturi suplimentare de protecție față de vaccinurile intramusculare, deoarece produce:
1) imunoglobulină A și celule de memorie rezidente B și T în mucoasa respiratorie care reprezintă o barieră eficientă împotriva infecției în acele locuri și
2) memorie pentru celule rezident cu reacție încrucișată B și T care pot răspunde mai devreme decât alte celule imune dacă o variantă virală începe o infecție.
„Având în vedere tropismul respirator al virusului, pare surprinzător faptul că doar șapte din cele aproape 100 de vaccinuri SARS-CoV-2 aflate în prezent în studiile clinice sunt administrate intranazal”, au notat Lund și Randall. „Avantajele vaccinurilor intranazale includ administrarea fără ac, livrarea de antigen la locul infecției și provocarea imunității mucoasei în tractul respirator”, subliniază ei.
Articolul lor, care este un punct de vedere, detaliază avantajele și provocările individuale ale fiecăruia dintre cei șapte candidați la vaccin intranazal. Șase sunt pe bază de vectori virali, incluzând trei vectori adenovirus diferiți și câte un candidat pentru virusul gripei atenuat viu, virusul sincițial respirator atenuat viu și SARS-CoV-2 atenuat viu. Al șaptelea vaccin candidat este o subunitate proteică inertă.
Printre dezavantajele utilizării virușilor pe care oamenii i-ar fi putut întâlni înainte este interferența negativă a anticorpilor anti-vector care afectează administrarea vaccinului. Și din cauza riscului minim de reversie pentru virusul SARS-CoV-2 atenuat în viață, ar fi probabil contraindicat sugarilor, persoanelor cu vârsta peste 49 de ani și persoanelor imunodeprimate.
„Absente în mod special de pe lista de vaccinuri intranazale sunt vaccinurile formulate ca ARNm încapsulat cu lipide”, au notat Lund si Randall, enumerând unele dintre provocările li efectele secundare adverse care însoțesc aceasta abordare.
„În cele din urmă, scopul vaccinării este de a provoca imunitate de protecție de lungă durată”, au concluzionat cercetătorii UAB. Comparând beneficiile și dezavantajele vaccinării intranazale cu vaccinările intramusculare, ei sugerează că vaccinarea eficientă nu trebuie limitată la o singură cale.
„Strategia ideală de vaccinare”, au concluzionat imunologii, „poate utiliza un vaccin intramuscular pentru a obține un răspuns sistemic de imunoglobulină G de lungă durată și un repertoriu larg de memorie centrală pentru celulele B și T, urmat de un rapel intranazal care recrutează memoria celulelor B și T către pasajele nazale și ghidează în continuare diferențierea acestora către protecția mucoasei, inclusiv secreția de imunoglobulină A și celulele de memorie rezidente ale țesuturilor din tractul respirator”.
La UAB, Lund este profesor de microbiologie și conduce catedra de microbiologie „Charles H. McCauley”. Randall este profesor de medicină în departamentul de Imunologie Clinică și Reumatologie și conduce această catedră la Fundația Meyer William J. Koopman.
