Pentru copii, revenirea la normalitate înseamnă separarea de părinți. Dacă în ultimele luni aceștia au petrecut mai tot timpul cu familia, acum, viața revine la normal, cu mers la serviciu și alte...
Elena Florea, psiholog clinician și psihoterapeut, a explicat pentru DC Medical, de ce această nouă separare nu ar trebui să-i afecteze pe copii în vreun fel, și asta pentru că aceștia nu vor percepe revenirea la normal ca pe o traumă.
"În ultimele luni, întreagă planetă s-a confruntat cu situații noi care, sub o forma sau alta, au generat diverse tipuri de temeri. Cred că este incorect să mai adaugăm o alta temere, pe lângă cele deja existente, unele dintre ele firești și de înțeles. Asocierea anxietății de separare cu pandemia virsul SARS-CoV-2 (COVID-19) este greșită, din punctul meu de vedere.
Ce este anxietatea de separare la copii
Conform DSM-5 – Manualului de Clasificare Statistica a Tulburărilor Mintale, anxietatea de separare este definită ca „frică sau anxietate excesivă privind separarea de casă sau de persoanele de atașament”, diagnosticul este pus dacă persoana prezinta cel puțin 3 criterii din cele 8 criterii de diagnostic pentru aceasta tulburare, cele 3 simptome trebuie să fie prezente cel puțin 4 săptămâni, în cazul copiilor și adolescenților, și peste 6 luni la adulți", a explicat Elena Florea pentru DC Medical
Mai mult, psihologul spune că statul acasă, alături de cei mici, nu a însemnat neapărat timp petrecut împreună. Mulți dintre părinți au avut în continuare o mulțime de responsabilități, unii chiar lucrând de acasă.
"Chiar daca părinții au stat acasă, mulți dintre ei au lucrat, asta inseamana că nu au petrecut timp fizic cu copiii mai mult decât o făceau înainte. Este posibil că unii copii să fi fost derutați de aceasta noua situație apărută în viață lor. De aceea rolul părintelui a fost sau poate fi în continuare de a explica copilului său de ce nu se poate juca cu el daca este acasă", spune specialistul.
"Tulburarea anxietății de separare, în literatura de specialitate, este considerată o traumă. Faptul că pentru o perioada de 2-3 luni copiii s-au bucurat de prezența patrinților lor este un căștig de ambele părți. Asta nu implică faptul că la sfârșitul celor 2-3 luni, copiii vor suferi de anxietate de separare. Deoarece, nu este prima data când se întâlnesc cu aceasta situație. Înainte de pandemie, copiii mergeau în tabere pentru 2-3 săptămâni sau la bunici, în vacanța de vară, 2-3 luni – aceste situații nu determinau declanșarea anxietății de separare.
În tot acest timp, de 2-3 luni, copiii s-au obișnuit cu activitățile realizate cu părinții lor - da, le vor duce dorul, își vor dori în continuare să petreacă timp de calitate cu mama și cu tata", a explicat psihologul.
Vaccinul COVID al Moderna intră într-un adevărat studiu cu placebo, sub presiunea lui Robert F. Kennedy Jr.
Acest material ține COVID la distanță, potrivit medicilor. Are proprietăți antivirale naturale.
Acesta este efectul dramatic pe care COVID îl are asupra creierului. Efectele sunt iremediabile.
COVID mai are încă un efect negativ asupra sănătății. Infecția poate duce la hipertensiune arterială.
Cazurile de COVID-19 sunt în continuă creștere. Medicii se așteaptă ca săptămâna viitoare numărul noilor cazuri să fie de 1000 pe zi.
China publică o cartă albă în care exclude posibilitatea ca Wuhan să fie originea "naturală" a virusului SARS-CoV-2.
Vaccinul anti-COVID produce efecte și după ani de zile. Ce s-a aflat abia acum.
Medicul Carmen Dorobăț ne-a vorbit despre noua variantă COVID-19, EG. 5, care a început să îngrijoreze oamenii în această perioadă.
Comisia Europeană a semnat cu Moderna un contract pe 4 ani pentru vaccinurile anti-COVID-19.
Agenţia americană pentru alimente şi medicamente amână o decizie cheie privind un vaccin anti-COVID-19.
Un caz rar al unui pacient infectat cu coronavirus timp de 613 zile a fost prezentat de cercetători.
EG.5, noua variantă de COVID, face deja victime și în România. S-au înregistrat cazuri de infecții cu noua tulpină de coronavirus.
Persoanele diabetice care au avut COVID pot dezvolta sechele. Un studiu arată că aceste riscuri nu sunt doar reale, ci și mai accentuate în anumite categorii de indivizi.
