În multe situații, acneea la adolescenți s-ar putea să nu fie o boală, ci o inflamație tranzitorie dată de faptul că în timp ce pielea se maturizează intră în contact cu bacterii pe care nu...
Acneea la adolescenți nu are ca rezultat întotdeauna o stare patologică; mai degrabă, poate fi o stare inflamatorie naturală, tranzitorie, care apare atunci când pielea facială care se maturizează este expusă la noi microbi și la o producție sporită a unei substanțe uleioase numită sebum, potrivit unui articol publicat pe 26 septembrie în revista Trends in Immunology. Autorii susțin că noul lor cadru sugerează că dezvoltarea de noi tratamente ar trebui să se concentreze pe promovarea unor mecanisme care să restabilească homeostazia între pielea facială și mediul său microbian și chimic.
„Principala idee este că, în loc să considerăm acneea ca o boală care apare accidental însoțită de procese patologice, propunem ca acneea să fie o inevitabilă inflamație precipitată de modificările fiziologice sebacee ale pielii în adolescență", spune autorul principal Andrea Szegedi de la Universitate din Debrecen în Ungaria.
Printre diverse boli inflamatorii ale pielii, acneea vulgară este unică din cauza localizării sale specifice pe regiunile pielii bogate în glande sebacee producătoare de sebum, apariția sa într-un interval de vârstă restrâns asociat cu pubertatea, prevalența ridicată la adolescenți și rezolvării sale frecvente. De exemplu, remisiunea spontană a acneei vulgare apare la până la 50% dintre pacienții afectați, spre deosebire de alte boli inflamatorii ale pielii, cum ar fi psoriazisul și rozaceea, care au cursuri cronice intermitente.
În articol, Szegedi și colegii ei propun un concept nou care ar putea explica de ce acneea este caracterizată de specificitate puternică regională și de vârstă, apariție prevalentă și rezolvare. Pe baza datelor imunologice și dermatologice, cercetărorii presupun că schimbările bruște în compoziția componenței microbiotei la pielea bogată în glande sebacee în perioada adolescenței, însoțite de o producție crescută de sebum, pot avea ca rezultat un răspuns inflamator care duce la manifestarea acneei.
„Ipoteza noastră, că acneea este o stare de inflamație tranzitorie naturală, mai degrabă decât o boală patologică a pielii, contestă gândirea convențională", spune Szegedi. „Această ipoteză include date științifice recente și poate explică acele caracteristici clinice speciale ale acneei".
Autorii citează dovezi obținite pe studiul la șoareci care arată că chiar și o întâlnire pe piele, pe termen scurt, cu noi microbi comensali poate iniția acumularea robustă de celule albe – limfocite T - din sânge, producătoare de citokine pro-inflamatorii, inclusiv interleukina 17 și interferonul gamma.
De asemenea, ele evidențiază datele ARN-ului mesager care arată că leziunile de acnee conțin mai multe citokine pro-inflamatorii caracteristice interacțiunilor gazdă-microbiota decât pielea sănătoasă.
Mai mult decât atât, bacteriile asociate acneei pot induce atât stări homeostatice cât și stări inflamatorii. De exemplu, tulpinile Cutibacterium acnes asociate cu acneea sunt capabile să activeze celulele T care produc interleukină 17 și interferon gamma, în timp ce alte tulpini de C. acnes asociate cu pielea sănătoasă promovează răspunsuri imune de protecție. Autorii susțin că producția ridicată de sebum la adolescenți pare a fi esențială pentru ca bacteriile C. acnes să inițieze inflamația.
În concordanță cu ipoteza cercetătorilor, datele de asociere la nivelul genomului la adolescenții cu acnee severă sugerează că polimorfismele din genele inflamatorii și genele care joacă un rol în inițierea toleranței sunt asociate cu manifestarea bolii. Cu toate acestea, o limitare a cadrului cercetătorilor este că se aplică numai acneei în adolescență, nu în copilărie sau la vârsta adultă.
Potrivit autorilor, cercetările viitoare ar trebui să se concentreze pe identificarea modului în care acneea se rezolvă în mod spontan, de exemplu, prin producția redusă de sebum, modificări compoziționale ale tulpinilor de C. acnes, reglarea sistemului imunitar cutanat sau îmbunătățirea integrității barierei pielii. „Suntem convinși că această cercetare va fi instrumentală pentru dezvoltarea de tratamente noi și inovatoare pentru acnee", spune Szegedi.
„Mai mult decât atât, mecanismele care inițiază, amplifică, rezolvă sau perpetuează acneea ar putea avea căi comune cu boli care se dezvoltă în alte sisteme de organe, iar cunoștințele obținute pe o scară mai largă pe acest front pot ajuta la o mai bună înțelegere a unei varietăți de condiții patologice. "
Greutatea corporală este un factor care poate duce la apariția bolii Alzheimer. Câte kilograme trebuie să ai pentru a fii la risc.
Cât trebuie să mâncăm după 40 de ani. De ce ne îngrășăm după o anumită vârstă. Cum și cât trebuie, de fapt, să mâncăm.
Care sunt diferențele dintre cele două afecțiuni ale glandei tiroide: hipotiroidism și hipertiroidism.
Ce trebuie să știi despre operația de tiroidă. Cum îți afectează viața.
Gestionarea nivelului glicemiei pe timpul nopții este crucială pentru un somn odihnitor și o mai bună gestionare a diabetului.
Aceasta poate fi o cauză care duce la grăsimea abdominală. Cum putem să prevenim apariția burții.
O boală extrem de frecventă poate duce la creșterea colesterolului. Aceasta nici măcar nu are simptome evidente.
Obezitatea este una dintre cele mai mari provocări de sănătate publică din întreaga lume. Care este legătura sa cu genetica?
Testul simplu care îți arată dacă ai probleme serioase cu tiroida îl poți face chiar acasă.
Află mai multe despre studiul care prezintă cum nivelurile de testosteron pot influența riscul de diabet de tip 2 la bărbații supraponderali.
Hipertiroida - tot ce trebuie să știi. Ce este și cum se manifestă. Ce rol are glanda tiroidă și cum se tratează.
