Un nou studiu sugerează că deficitul de vitamina D poate crește riscul de boli autoimune, cum ar fi diabetul de tip 1, afectând dezvoltarea și funcționarea celulelor...
Vezi și: Alimentele care susțin memoria și concentrarea. Ce să mănânci pentru a preveni declinul cognitiv
Un nou studiu pe șoareci a constatat că deficitul de vitamina D poate duce la un risc crescut de afecțiuni autoimune, cum ar fi diabetul de tip 1, din cauza incapacității globulelor albe (celulele T) de a distinge între celulele sănătoase și cele infectate.
Studiul a constatat că deficitul de vitamina D are un impact negativ asupra dezvoltării celulelor T, ducând la un răspuns imunitar excesiv împotriva țesuturilor sănătoase.
Efectele vitaminei D asupra dezvoltării celulelor T au fost probabil mediate de efectele sale asupra celulelor din timus, glanda care influențează maturarea și răspunsul celulelor T. Vitamina D este esențială pentru sănătatea oaselor și funcția imunitară normală, dar mecanismele care stau la baza acestei asocieri nu sunt bine înțelese.
Studiul a arătat, de asemenea, că creșterea numărului de celule T autoreactive a fost mediată de efectele adverse ale deficitului de vitamina D asupra celulelor din timus, care este responsabilă de maturarea celulelor T și de capacitatea acestora de a face distincția între celulele sănătoase și cele infectate sau străine.
Vitamina D joacă un rol crucial în reglarea sistemului imunitar, deoarece joacă un rol în sănătatea oaselor și în bolile autoimune. Celulele T, un tip specializat de celule albe din sânge, joacă un rol crucial în reglarea acestui răspuns autoimun, facilitând un răspuns imun împotriva microbilor și eliminând celulele care ar putea fi infectate sau care au cancer.
Celulele T disting proteinele proprii organismului, cunoscute sub numele de autoproteine sau autoantigene, de proteinele străine, cunoscută sub numele de toleranță a celulelor T.
Toleranța la celulele T apare în timpul maturizării celulelor T din celulele progenitoare derivate din măduva osoasă în timus, o glandă situată în partea superioară a pieptului. Aceasta implică selectarea precursorilor celulelor T care produc o reacție puternică împotriva proteinelor străine, dar nu și împotriva antigenilor proprii.
Etapele timpurii ale dezvoltării celulelor T au loc în cortex, în timp ce etapele ulterioare au loc în măduvă, unde celulele T care produc un răspuns la țesutul sănătos al organismului sunt eliminate prin selecție negativă.
Citește și: Activitatea cerebrală la moarte. Ce se întâmplă cu organele vitale și conștiința atunci când murim
Foto: Freepik
Vitamina D joacă un rol crucial în funcția celulelor T, deoarece afectează expresia autoproteinelor în timus, ceea ce permite celulelor T să dezvolte toleranță la toate țesuturile organismului. Deficitul de vitamina D este asociat cu reducerea dimensiunii timusului.
Vitamina D poate spori expresia genei regulatorului autoimun, făcând-o esențială pentru toleranța celulelor T și prevenirea unui răspuns autoimun.
Populația de celule T din timus este completă până la pubertate, ceea ce sugerează că vitamina D ar putea influența dezvoltarea celulelor T în timus la începutul vieții pentru a influența toleranța celulelor T. Acest lucru evidențiază importanța vitaminei D în funcția imunitară și toleranța celulelor T.
Cercetătorii au studiat modul în care vitamina D poate afecta funcția celulelor T la începutul vieții și poate crește riscul de afecțiuni autoimune. Ei au folosit un model de șoarece modificat genetic cu o mutație în gena care exprimă Cyp27b1, care permite producerea vitaminei D. Șoarecii fără vitamina D au prezentat o dimensiune redusă a timusului și mai puține celule T, indicând o îmbătrânire mai rapidă.
De asemenea, aveau o fracțiune mai mică de celule epiteliale din măduvă care exprimau gena regulatoare autoimună. În plus, a existat o reducere a celulelor epiteliale medulare din timus care prezintă auto-antigene pentru celulele T în curs de dezvoltare.
Aceste modificări au fost însoțite de o creștere a markerilor care indică o toleranță redusă a celulelor T. Șoarecii au prezentat, de asemenea, niveluri crescute de autoanticorpi în anumite țesuturi, cum ar fi plămânii și glandele salivare, la vârsta adultă târzie, dar aceste niveluri au fost absente în alte țesuturi.
Deficitul de vitamina D la șoarecii în vârstă poate crește riscul de diabet de tip 1. Șoarecii mutanți lipsiți de vitamina D activă au prezentat tulburări de reglare a glucozei, tulburări de dezvoltare a populațiilor de celule epiteliale în timus și tulburări de selecție negativă a celulelor T.
Șoarecii mutanți îmbătrâniți au dezvoltat, de asemenea, semne de autoimunitate și, în unele cazuri, diabet de tip 1. În absența vitaminei D active, îmbătrânirea timusului a fost accelerată, crescând potențial riscul de afecțiuni autoimune.
Tulburările tiroidiene se pot manifesta în mod subtil odată cu înaintarea în vârstă, necesitând o conștientizare sporită.
Gestionarea nivelului glicemiei pe timpul nopții este crucială pentru un somn odihnitor și o mai bună gestionare a diabetului.
Vitamina D, esențială pentru sănătatea oaselor și energia zilnică, poate fi cheia unei vieți mai active și a unui sistem imunitar puternic.
Cât trebuie să mâncăm după 40 de ani. De ce ne îngrășăm după o anumită vârstă. Cum și cât trebuie, de fapt, să mâncăm.
Cum îi poți descrie medicului situația scaunului tău, fără să duci o probă de scaun. Ce este scala Bristol a scaunului.
Aceasta poate fi o cauză care duce la grăsimea abdominală. Cum putem să prevenim apariția burții.
De ce 90% dintre oameni au această bacterie în corp fără să știe. Cum e posibil ca doar 90% din oameni să o aibă. Ce se întâmplă cu restul de 10%.
Obezitatea este una dintre cele mai mari provocări de sănătate publică din întreaga lume. Care este legătura sa cu genetica?
Aceste 6 alimente sunt bogate în fibre, antioxidanți și nutrienți, îți scad glicemia și combat diabetul.
Echilibrul hormonilor este crucial pentru o sănătate optimă, iar chiar și o mică dereglare poate afecta semnificativ viața de zi cu zi.
