Prof. dr. Cătălin Copăescu, specialist în chirurgie bariatrică și metabolică, a explicat pașii care trebuie făcuți în cazul pacientul obez supus unei astfel de...
”Dacă ne uităm doar câteva luni în urmă, vom constata ce impact major a avut pandemia Covid asupra pacienților cu obezitate și pentru ei, tocmai caracteristicile specifice obezității au făcut diferența, adică sindromul proinflamator, imunitatea afectată înainte de a slăbi și i-au găsit nepregătiți, nu aveau cum să slăbească atunci când a venit pandemia, sindromul pro-coagulant, în mod particular pentru Sars Cov 2, și în acest context, un pacient cu obezitate, care are și o problemă respiratorie restrictivă și de fond, și de oxigenare tisulară inadecvată nu putea să facă față altfel decât prost unei astfel de încercări”, a explicat prof. dr. Cătălin Copăescu, în exclusivitate pentru Academia de Sănătate, cu privire la scăderea imunității în cazul pacienților obezi.
”Însă, imediat după intervenția chirurgicală, ca în fapt, după orice act anestezico-agresiv îndreptat organismului, observăm în primele luni o scădere de imunitate. Pentru că pacienții mănâncă mai puțin, pentru că ei trebuie să vindece acolo unde am operat, se instalează niște dezechilibre de criză, în organism, care este nevoit să consume din rezervele acumulate în timp, și asta se întâmplă mai ales dacă pacienții sunt excluși dintr-un program coerent de urmărire după chirurgia bariatrică. Știind asta, niciun pacient nu ar trebui să fie operat și abandonat, lăsat acasă singur să slăbească.
De 30 de ani spunem asta, iar asta s-a statuat la nivel internațional: să existe program de chirurgie bariatrică și metabolică care să investigheze exhaustiv pacientul, înainte de operație, să identifice orice patologie asociată evidenței macroscopice, se vede că are niște probleme de greutate, dar el poate ascunde multe patologii, inclusiv cele neoplazice, apoi să se identifice cea mai bună soluție, având mai multe variante tehnice, și mai departe să fie urmăriți în evoluția lor post operatorie pentru că vor avea nevoie de suplimente vitaminice, minerale, proteinice”, a mai spus medicul.
”Pacientul mănâncă foarte puțin după intervenția chirurgicală sau pentru anumite categorii de intervenții chirurgicale din puținul pe care îl mănâncă se absoarbe doar o parte, iar modificările tubului digestiv antrenând o bypass-are a unui segment de absorbție. În acest context, pacienții pot înregistra deficiențe vitaminice și minerale, care dacă nu sunt acoperite pot avea impact inclusiv asupra sistemului imun.
Pot conduce la sindroame carențiale greu de controlat și așa, ca fapt divers, un pacient care are o intervenție chirurgicală în prima lună consumă 400-500 de calorii, în fiecare zi. Doar atât, ceea ce este destul de greu pentru cineva care nu are o intervenție chirurgicală să țină și un regim de 1.500 de calorii. Cauți ceva să își suplimentezi nevoile energetice.
Pentru acești pacienți nu există o astfel de problemă, ei rezistă fără să aibă probleme la o astfel de situație. Cum? Pentru că intervențiile chirurgicale interferă cu traseele/circuitele ascendente către hipotalamus, unde se află centri foamei și a sațietății, prin intermediul nervului vag și la nivel de tub digestiv aceștia sunt tranzacționați.
Mai departe, calea aferentă este resetată și efectiv nu se dă comanda de foame. Ceea ce este foarte bine pentru o lungă perioadă, chiar ani de zile durează acest efect, ulterior apare o adaptare a organismului la această situație, care reface conexiunile neuro-entero-hormonale și instalează o senzație de foame, nu ca și cea dinainte de operație, dar oricum fiziologie, cât să se poată alimenta, și senzația de sațietate, care se mai prelungește.
Așa că pacienții nu scad în greutate toată viața, au o perioadă de timp, cam în primul an, ăn care scad în greutate și ajung aproape de greutatea normală. Calculul nostru este să nu depășească această limită pentru a nu ajunge într-o zonă greu de controlat din punct de vedere nutrițional.
Mai bine să mai contribuim ulterior cu ceva incremental și ulterior menținerea este atât în sarcina pacientului, cât mai ales a centrului unde acesta se operează și unde se derulează programele de urmărire anuală a acestor pacienți.
Având în vedere aceste modificări, care sunt intens studiate și pe multe linii neuro-hormonale au apărut astăzi medicamente care suplinesc efectul, parțial. Nu pot acționa multi-factorial, așa cum face chirurgia metabolică, dar acționează asupra unor incretine cum este cazul agoniștilor, incretine intestinale responsabile de sațietate, care ajută pacienții, la distanță, să își mențină greutatea pentru 5, 10, 15 ani sau să își controleze foarte bine ceea ce este esențial și obiectiv pentru noi, spre exemplu, diabetul zaharat de tip 2”, a mai spus prof. dr. Cătălin Copăescu.
Mai multe în video:
Ce nu ți-a spus nimeni despre biopsia clasică. Adevărul care te va surprinde.
