Povestea domnului A, bolnav de Alzheimer, salvat de soție de la sinucidere: De ce faci asta? / Ca să nu te mai necăjesc

O poveste de viață, care ne arată cât de fragilă este aceasta în fața bolii, dar mai ales a neputinței. Iar boala Alzheimer, ca multe alte boli nu își alege victimele după statutul social ori după alte criterii cunoscute sau mai puțin cunoscute. 

”Domnul A. suferă de Alzheimer. Își conștientizează boala, iar asta îl face ca, uneori, să resimtă totul ca fiind insuportabil. În cele mai disperate momente, amenință că își ia viața. Într-o zi, s-a urcat cu un picior peste balustradă. Doamna A. a zburat către el: 'Am zburat peste toate, să îl prind și să îl trag de acolo. De ce faci asta?, l-am întrebat disperată. Ca să nu te mai necăjesc, să nu mai ai treabă cu mine, mi-a răspuns…'”, a scris Melania Medeleanu pe contul său de socializare, ca un semnal de alarmă pentru cei care trec prin astfel de episoade, în care gândul celor afectați este acela de a-și încheia socotelile cu viața, dar mai ales de a-i lăsa ”în pace” pe cei din jurul lor. 

Boala nu se uită la statut

”Domnul și doamna A. au studiat la Conservatorul la București. El pianul, ea vioara. Timp de 45 de ani, generații de copii din Petroșani au învățat muzică de la ei au studiat instrumente cu ei doi profesori.Doamna profesoară s-a concentrat pe o carieră didactică, domnul profesor a cântat în orchestre și la cenacluri. A cântat la pian, la chitară și la muzicuță.

Uneori domnul A., ia din bar o sticlă de lichior și rămâne cu ea în mijlocul living-ului. Nu mai știe unde să o pună la loc. Refuză orice ajutor, se încăpățânează să se descurce singur și se supără atunci când nu reușește. Ca să îi dea sentimentul că este util, soția îl roagă uneori să facă el ceaiul sau cafeaua, dar îl supraveghează discret, pentru că s-a întâmplat să fiarbă doar plicurile, fără apă.

Domnul A. uită să închidă apa la baie, să stingă lumina și se enervează dacă i se atrage atenția. Refuză tot mai des să iasă din casă, așa că și soția lui rămâne captivă în casă”, a mai scris Melania Medeleanu.

Și acestea nu sunt singurele situații prin care doamna A. trece, zilnic, de multe ori trebuind să se comporte cu soțul său ca și cu un copil neajutorat. ”Uneori, își face singură reproșuri că nu reușește să răspundă cu calm pentru a zecea oară la aceeași întrebare. De aici mai ies neînțelegeri sau certuri. Pentru a le pune capăt, doamna A. alege să iasă din casă pentru câteva minute. Când se întoarce, soțul o întreabă candid unde a fost și de ce este supărată. El a uitat totul între timp. Doamna A. are grijă de soțul el, ca de un copil: îi supraveghează medicația, ține evidența controalelor medicale pentru amândoi. 'Nu pot pleca cu el de acasă, nici nu îl pot lăsa singur.'

O alinare vine pentru amândoi din partea nepoților, care uneori își scot bunicul din apatia în care se scufundă. Prin mici provocări și păcăleli, reușesc să îl scoată din casă în fața blocului, pe bancă, la soare, să joace o partidă de șah sau chiar să se dea cu bicicleta în jurul blocului”, a mai scris Melania Medeleanu.

1 din 8 oameni au Alzheimer. 80% dintre bolnavii de Alzheimer din România rămân nediagnosticați

"Potrivit statisticilor, 1 din 8 oameni de peste 55 de ani are boala Alzheimer; 80% dintre bolnavii de Alzheimer din România rămân nediagnosticați; iar demența apare la una din 15 persoane de peste 65 de ani și la una din 4 de peste 85", a mai scris Melania Medeleanu.

Din păcate, această afecțiune nu are tratament, iar cercetătorii încă încearcă să înțeleagă cum se dezvoltă boala, cum să o prevină, dar și cum să o amelioreze.

Vezi și: Colesterolul bun și boala ALZHEIMER, o legătură ce dă speranțe