Riscul de sinucidere, de patru ori mai mare la persoanele cu cancer

Într-un studiu publicat la jumătatea lunii ianuarie în jurnalul Nature Communications, ceretătorii de la Penn State College of Medicine au analizat datele a mai mult de 8 milioane de pacienți cu cancer din SUA și au ajuns la concluzia că riscul de suicid este de patru ori mai mare în rândul pacienților cu cancer care sunt bărbați albi, diagnosticați la o vârstă mai mică cu cancer la plămâni, cap și gât, cancer testicular și limfoame.

Dr. Nicholas Zaorsky, medic radiolog oncolog de la Penn State Cancer Institute, a explicat, într-un material dat publicității, că studiul subliniază importanța unei abordări cuprinzătoare a tratării pacienților cu cancer.

„Chiar dacă această afecțiune, cancerul, este una dintre principalele cauze de deces în Statele Unite, cei mai mulți pacienți cu cancer nu mor din cauza bolii. Pacienții mor de obicei dintr-o altă cauză", a susține Zaorsky.

Multiple riscuri de deces, printre care și suicidul

„Există riscuri multiple de deces, iar unul dintre ele este suicidul. Suferința și depresia pot apărea din cauza diagnosticului de cancer, a tratamentului, a stresului financiar și a altor cauze. În cele din urmă, stresul și depresia pot duce la sinucidere. Scopul nostru a fost de a cuantifica riscul de sinucidere în rândul pacienților cu cancer" a continuat el.

Dr. Zaorsky a spus că, deși au fost făcute multe progrese în tratarea cancerului în sine, asupra modulului în care cancerul afectează pacienții mental și emoțional nu s-au concentrat eforturi în egală măsură. Cercetătorii au comparat riscul de sinucidere al paciețtilor cu cancer comparativ cu publicul larg, și au explorat dacă anumiți pacienți cu cancer au un risc mai mare decat alții.

Cercetătorii au folosit datele colectate, la Institutul Național de Cancer în programul de Supraveghere, Epidemiologie și Rezultatele finale (SEER).

SEER include date despre incidența cancerului, supraviețuirea, tratamentul, vârsta și anul diagnosticului și acoperă 28% din populația SUA.

8,6 milioane de pacienți, analizați

Pentru acest studiu, cercetatorii au folosit datele SEER de la mai mult de 8,6 milioane de pacienți care au fost diagnosticați cu cancer invaziv - cancer care s-a răspândit dincolo de țesutul în care s-a dezvoltat inițial - între anii 1973 și 2014.

După analizarea datelor, cercetătorii au descoperit că 13.311 dintre pacienții din setul de date - 0.15% - au murit prin sinucidere, un risc mai mare de patru ori decât cel al populației generale. Studiul de față arată o creștere dublă față de un studiu anterior, din 2002, care a raportat un risc crescut de 1,9 ori mai mare față de cel al populației generale

În plus, cercetătorii au descoperit că, în timp ce riscul de sinucidere scade la cinci ani de la diagnostic, rămâne totuși ridicat pentru pacienții cu limfom Hodgkin și cancer testicular.

„Lucrul interesant pe care l-am găsit a fost că pare să conteze la ce vârstă este diagnosticat un pacient și ce tip de cancer are această persoană", a spus Zaorsky.

De ce recurg la suicid

„Tratamentele pentru anumite tipuri de cancer - cum ar fi leucemia și cancerul testicular în rândul adolescenților și adulților tineri, de exemplu - pot scădea fertilitatea unui pacient și acest lucru pare să reprezinte unul dintre riscurile pentru sinucidere pe termen lung. În contrast, pacienții vârstnici diagnosticați cu cancer pulmonar, de prostată, de cap și de gât au un risc crescut de sinucidere pentru restul vieții"

Cercetătorii au spus că rezultatele ar putea fi utilizate pentru a ajuta la identificarea pacienților care pot fi la un risc mai mare de sinucidere și îi pot ajuta furnizorii de asistență medicală să adapteze tratamentele în consecință.

„Aceste informații ar putea fi de ajutor în timpul dezvoltării de linii directoare și strategii pentru cum și când să faci screening pentru depresie și suferință la pacienții cu cancer", a spus Zaorsky. „De exemplu, strategiile de prevenire a sinuciderilor la pacienții în vârstă și la cei cu anumite tipuri de cancer, cum ar fi prostata, plămânii, leucemiile și limfoamele, pot fi benefice".

În plus, Zaorsky a declarat că studiul ar putea ajuta clinicienii să dezvolte programe de supraviețuire, care au ca scop grija pentru și îmbunătățirea calității vieții la pacienții cu cancer care au trecut prin tratament și sunt pe cale de recuperare.

Studiul, integral (open access), poate fi consultat AICI.