O intervenție chirurgicală folosită pentru tratarea unei forme dureroase de artrită a degetului mare ar putea oferi o ameliorare mult mai mare a durerii decât simpla așteptare.
Artrodeza primei articulații MTPJ a redus mult mai mult durerea la mers decât strategia de așteptare vigilentă.
După 12 luni, durerea medie la mers a fost de 1,3 puncte după operație, față de 5,7 puncte în grupul care nu a fost operat.
Intervenția a adus beneficii și asupra funcționalității, satisfacției, calității vieții și utilizării medicamentelor pentru durere.
Rezultatele susțin artrodeza ca opțiune chirurgicală preferată pentru unii pacienți cu hallux rigidus dureros, însă decizia de operație trebuie individualizată.
Durerea de la nivelul degetului mare poate părea, la început, o problemă minoră. Însă în cazul hallux rigidus, o formă de artrită a primei articulații metatarsofalangiene, mersul poate deveni progresiv mai dificil și mai dureros.
Articulația afectată este cea de la baza degetului mare, esențială pentru desfășurarea normală a pasului. Pe măsură ce cartilajul se deteriorează, articulația își pierde mobilitatea, iar mișcarea degetului poate deveni dureroasă.
Pentru pacienții cu forme cronice și simptomatice ale bolii, una dintre opțiunile chirurgicale este artrodeza primei articulații MTPJ. Procedura presupune unirea suprafețelor osoase ale articulației, astfel încât aceasta să nu mai realizeze mișcarea dureroasă.
Deși artrodeza este considerată pe scară largă standardul de aur al tratamentului chirurgical pentru hallux rigidus, până acum exista o întrebare importantă: cât de mare este beneficiul operației în comparație cu evoluția bolii atunci când pacientul nu este operat?
Cercetătorii de la Universitatea din Helsinki și Spitalul Universitar din Helsinki, împreună cu colegii lor, au realizat un studiu randomizat controlat pentru a răspunde acestei întrebări, conform Medical Xpress.
În studiu au fost incluși 90 de adulți cu vârsta de cel puțin 40 de ani, diagnosticați cu hallux rigidus cronic și simptomatic.
Participanții au fost repartizați aleatoriu în două grupuri. Unii au fost supuși artrodezei primei articulații MTPJ, în timp ce ceilalți au continuat cu așteptare vigilentă, fără intervenție chirurgicală.
Diferența dintre cele două strategii a devenit evidentă după un an.
La 12 luni după începerea studiului, pacienții operați au raportat un scor mediu al durerii la mers de 1,3, în timp ce persoanele din grupul de așteptare vigilentă au avut un scor mediu de 5,7.
Este o diferență importantă, nu doar din punct de vedere statistic, ci și clinic.
Cu alte cuvinte, pacienții care au trecut prin artrodeză au avut, în medie, mult mai puțină durere atunci când mergeau decât cei care au ales să continue doar cu observarea evoluției bolii.
Rezultatele studiului sunt publicate în revista medicală Annals of Internal Medicine.
Beneficiile operației nu s-au limitat la durerea resimțită în timpul mersului.
Cercetătorii au analizat și mai multe rezultate secundare, iar pacienții care au fost supuși artrodezei au avut rezultate mai bune în ceea ce privește durerea, funcționalitatea și satisfacția.
Au fost observate beneficii și la nivelul calității vieții, precum și în ceea ce privește utilizarea medicamentelor analgezice.
Astfel, rezultatele sugerează că intervenția nu doar că poate face mersul mai puțin dureros, ci poate avea un impact mai larg asupra modului în care pacientul își desfășoară viața de zi cu zi.
Artrodeza este deja considerată o intervenție de referință pentru anumite forme de hallux rigidus dureros. Însă faptul că este utilizată pe scară largă nu înseamnă automat că eficiența ei fusese demonstrată printr-o comparație randomizată directă cu simpla observare a evoluției bolii.
Acest studiu aduce tocmai această comparație.
În loc să compare doar două tehnici chirurgicale, cercetătorii au pus intervenția chirurgicală față în față cu strategia de așteptare vigilentă, oferind o imagine mai clară asupra beneficiului pe care îl poate aduce operația.
Rezultatele susțin ideea că, pentru pacienții potriviți, artrodeza poate fi o soluție mai eficientă decât continuarea fără intervenție chirurgicală atunci când hallux rigidus provoacă dureri importante.
Termenul poate suna complicat, dar principiul este relativ simplu.
În cazul artrodezei primei articulații MTPJ, chirurgul urmărește fuziunea articulației. Prin eliminarea mișcării articulației afectate, este redusă sursa durerii asociate mișcării.
Degetul mare rămâne într-o poziție funcțională, astfel încât pacientul să poată merge, chiar dacă articulația respectivă nu mai are mobilitatea pe care o avea înainte.
Tocmai această caracteristică face ca intervenția să fie diferită de procedurile care încearcă să păstreze mișcarea articulației.
Rezultatele studiului nu înseamnă că orice persoană cu durere la degetul mare ar trebui să ajungă direct la operație.
Hallux rigidus poate avea grade diferite de severitate, iar tratamentul depinde de simptome, modificările articulare, limitarea funcțională, vârsta și nevoile pacientului, precum și de răspunsul la tratamentele nechirurgicale.
Pentru unele persoane, măsurile conservatoare pot fi suficiente. În schimb, pentru pacienții cu boală cronică, simptomatică și dureri importante, mai ales atunci când acestea afectează mersul și calitatea vieții, intervenția chirurgicală poate deveni o opțiune.
Concluzia cercetătorilor este una importantă: artrodeza primei articulații MTPJ a produs o reducere semnificativ mai mare a durerii asociate mersului decât strategia de așteptare vigilentă, după 12 luni.
Prin urmare, pentru anumite persoane cu hallux rigidus dureros, artrodeza poate reprezenta o opțiune terapeutică mai eficientă.
Studiul consolidează astfel poziția artrodezei ca tratament chirurgical de referință pentru această afecțiune și oferă pacienților și medicilor date mai concrete atunci când trebuie decis dacă este momentul pentru operație sau dacă este mai potrivită continuarea monitorizării și a tratamentului nechirurgical.
O simplă alunecare pe gheață te poate trimite la camera de gardă, iar consecințele sunt însemnate.
Persoanele cu un stil de viață sedentar se confruntă cu riscuri crescute de boli, dar acestea pot fi reduse prin pauze regulate și activitate fizică zilnică.
Spatele curbat odată cu vârsta: ce este cifoza și cum o putem preveni.
Află cum poți proteja și întări oasele tale printr-o dietă echilibrată și un stil de viață activ.
Deteriorarea cartilajului genunchiului, prezentă la peste jumătate dintre persoanele trecute de 30 de ani, fără simptome.
Ce se întâmplă când îți trosnești degetele. De ce se aude acel sunet și cât de nociv este pentru articulații.
Fracturile osoase sunt leziuni comune cauzate de traume, fie că sunt rezultatul unor căderi, accidente de mașină sau accidente sportive.
Acest tratament vindecă osteoartita genunchiului. Are efect major.
Durerea și disconfortul în jurul articulațiilor pot afecta activitățile zilnice, dar soluțiile sunt mai simple decât ai putea crede.
Medicul Răzvan Ionuț Dragomir ne-a vorbit despre ruptura de menisc și care sunt șansele sale de vindecare.
