Gestionarea unei relații între un optimist și un pesimist necesită o comunicare deschisă și empatică, unde fiecare partener își exprimă sentimentele și își înțelege diferențele de...
Personalitățile noastre pot varia, dar este important să luăm în considerare compatibilitatea noastră și compatibilitatea cu partenerul nostru. Deși toți ne dorim un partener compatibil care să ne satisfacă nevoile, nu toți partenerii ar trebui să fie ca noi.
Deși asemănarea nu poate fi întotdeauna cea mai bună rețetă pentru dragoste, este important să nu te stresezi prea mult. Odată ce ați găsit partenerul potrivit, diferențele voastre vă pot consolida relația, chiar dacă nu vedeți întotdeauna lumea în același mod.
Scala „optimism-pessimism” indică faptul că majoritatea oamenilor tind să încline spre un capăt al spectrului. Optimiștii, adesea numiți tipul „paharul pe jumătate plin”, au o viziune pozitivă și sunt dispuși să păstreze speranța în ciuda incertitudinii.
Ei cred că lucrurile se pot și se vor îmbunătăți, văd provocările ca pe niște oportunități de creativitate și privesc problemele ca pe niște experiențe de învățare. Ei apreciază capacitatea de a învăța și de a crește după ce se confruntă cu probleme, mai degrabă decât să le considere permanente.
Pe de altă parte, pesimiștii sunt de părere că „paharul este pe jumătate gol” și se caracterizează prin faptul că se așteaptă la ce este mai rău, cred că lucrurile vor fi întotdeauna dificile, sunt descurajați de provocări și văd problemele ca obstacole în calea succesului.
Ei sunt capabili să recunoască situațiile dificile ca fiind temporare și să le vadă ca pe oportunități de creștere. Sunt mai puțin predispuși să fie descurajați de provocări și pot profita de oportunitatea rezolvării creative a problemelor. Cu toate acestea, optimismul extrem poate fi dăunător, așa cum orice lucru dus la extrem poate fi dăunător.
O relație optimist/pessimist permite o abordare echilibrată, optimistul învățându-l pe pesimist să își mențină o perspectivă pozitivă în mijlocul adversității, iar pesimistul învățându-l pe optimist să își tempereze așteptările. Acest echilibru contribuie la reducerea dezamăgirii atunci când lucrurile nu merg conform așteptărilor.
Relația optimist/pessimist ideală are două forțe egale, rezultând în așteptări mai realiste. O persoană recunoaște posibilitățile unei situații, în timp ce cealaltă recunoaște eșecurile. Acest echilibru ajută la menținerea unui echilibru și la prevenirea dezamăgirilor. Potrivit Yolandei Renteria, terapeut și consilier profesionist licențiat, această relație este benefică pentru ambii parteneri.
O relație optimist/pessimist poate fi dificilă din cauza dinamicii constante de împingere și tragere dintre parteneri. Pesimistul poate interpreta perspectiva partenerului său ca pe o pozitivitate toxică, ignorând provocările reale ale unei situații supărătoare. În schimb, optimistul poate vedea perspectiva pesimistului ca nihilistă sau fatalistă, nefiind niciodată deschis la posibilitatea ca lucrurile bune să se întâmple sau ca lucrurile să iasă bine în cele din urmă.
Foto: Freepik
Abordarea „doar good vibes” poate duce la pesimism extrem, ceea ce poate fi descurajant și poate face dificilă speranța într-un viitor mai bun. Luarea deciziilor și rezolvarea problemelor pot fi, de asemenea, dificile într-o relație optimist-pessimist, deoarece fiecare persoană abordează situația într-un mod complet diferit.
Pesimistul ar putea să nu recunoască faptul că lucrurile se pot sau se vor îmbunătăți, făcând eforturile inutile, în timp ce optimistul ar putea să nu recunoască potențialele consecințe, făcându-l nepregătit sau subpregătit atunci când se confruntă cu circumstanțe dificile.
Aceste abordări diferite ale problemelor sau ale situațiilor dificile pot duce la resentimente dacă nu sunt discutate sau abordate. Atunci când perspectiva diferă fundamental de cea a partenerului, aceasta poate duce la dezacord și conflict. Optimistul ar putea avea impresia că pesimistul este „deprimant” și incapabil să vadă partea pozitivă, în timp ce pesimistul ar putea avea impresia că optimistul îi ignoră îngrijorările.
Comunicarea eficientă, în special între parteneri cu personalități opuse, necesită utilizarea afirmațiilor „eu” pentru a exprima sentimente și perspective. De exemplu, spunând:
- Știu că tu crezi că totul va fi bine, dar eu mă simt anxios. Ești dispus să mă asculți în timp ce vorbesc despre anxietatea mea?
- Înțeleg că aceasta este o situație dificilă. Ești deschis să asculți perspectiva mea și de ce mă simt plin de speranță?
- Văd că ești stresat din cauza asta. Eu mă simt cu mai multe resurse și aș dori să te sprijin. Cum pot face asta cel mai bine?
- Am dificultăți în a vedea partea bună a acestei situații. Ai putea să-mi împărtășești perspectiva ta, dacă reușești să vezi ceva pozitiv?
Evită să presupui că partenerul tăusimte la fel ca tine și fii curios cu privire la experiențele sale.
Ce să nu spui include fraze precum:
- Va fi bine.
- Nu-ți face atâtea griji.
- Nu pot să cred că te simți așa.
- Te înșeli.
Acestea pot invalida sentimentele partenerului dumneavoastră. În schimb, încercați să înțelegeți și să discutați fiecare perspectivă. Este important să recunoașteți că punctele de vedere și sentimentele diferite sunt valide, iar unul nu îl anulează pe celălalt.
Pe măsură ce iarna aduce zile mai scurte și lumină redusă, tulburarea afectivă sezonieră devine o provocare pentru sănătatea mentală.
Procrastinarea este un comportament contraproductiv, dar nu inexplicabil, acesta reprezintă o formă de evitare emoțională.
Pierderea neintenționată în greutate poate ascunde afecțiuni medicale grave care necesită o atenție deosebită din partea medicului.
