Crezi că o îmbrățișare aduce mereu alinare? Greșit! Uite de ce atingerile bine intenționate pot provoca mai mult rău decât bine și cum să eviți asta.
O îmbrățișare de la un prieten, o strângere de mână, un braț așezat cu grijă pe umeri - de mici suntem învățați că atingerea este reconfortantă, un reflex uman prin care oferim sau primim sprijin, exprimăm grijă și conexiune.
Însă confortul nu este întotdeauna rezultatul automat al atingerii.
Pentru unii, același gest poate părea invaziv, chiar tulburător. În momentele de stres sau vulnerabilitate, o atingere bine intenționată poate avea efectul opus: te poate face să te simți neînțeles, ignorat sau chiar mai singur decât înainte.
Potrivit specialiștilor în psihologia sănătății relaționale, atingerea este mai mult decât un simplu contact fizic, este o formă subtilă de comunicare. Dacă aduce sau nu confort depinde de moment, context și de siguranța emoțională din cadrul relației respective, potrivit Reuters.
O atingere devine reconfortantă atunci când transmite siguranță, empatie și grijă. Funcționează cel mai bine atunci când este oferită cu respect, claritate și la momentul potrivit.
Încrederea este esențială. O îmbrățișare după o veste proastă poate să aline nu doar prin gest, ci prin mesajul pe care îl transmite: „Sunt aici. Nu ești singur.” La fel, o prezență liniștitoare, tăcută, lângă un copil sau un partener care a avut o zi grea poate face mai mult decât orice cuvânt.
Pe termen lung, atingerea atentă și bine calibrată emoțional poate întări relațiile, reduce reacțiile la stres și contribui la starea generală de bine. Cercetări recente sugerează chiar că atingerile afectuoase pot îmbunătăți somnul prin reducerea anxietății și creșterea sentimentului de siguranță emoțională.
Aceste beneficii nu se limitează la relațiile romantice sau părinte-copil – apropierea fizică cu un prieten de încredere sau cu un animal de companie poate avea același efect.
Totuși, chiar și în relațiile apropiate, consimțământul și receptivitatea sunt esențiale. Atingerea reconfortantă nu trebuie să fie ambiguă sau presupusă. Un simplu „Te-ar ajuta o îmbrățișare acum?” poate transforma un moment delicat într-o experiență de susținere autentică. Iar respectarea unui „nu” este la fel de valoroasă ca oferirea atingerii în sine.
Fiind o formă de comunicare, atingerea poate transmite și un mesaj greșit. Un gest menit să aline poate fi perceput ca presiune, intruziune sau chiar amenințare.
Uneori, problema e legată de moment. O mână pe umăr în mijlocul unei dispute poate părea mai degrabă un gest de control decât de empatie. O îmbrățișare intempestivă poate părea artificială sau nepotrivită emoțional.
Eficiența unui gest de sprijin depinde de înțelegerea și sincronizarea dintre cei implicați. Dacă momentul nu este potrivit sau gestul nu este dorit, chiar și cea mai bine intenționată atingere poate provoca disconfort.
Stilul de atașament al fiecărei persoane influențează și el răspunsul la apropierea fizică. Cei cu un stil evitant pot percepe atingerea ca invazivă, în timp ce cei cu un atașament anxios pot tânji după apropiere, dar o pot analiza constant: „Este sinceră? E suficient? Va fi mereu acolo?”
De asemenea, pandemia de COVID-19 a schimbat profund relația multora cu spațiul personal. Pentru unii, distanța a devenit o nouă formă de siguranță – o graniță greu de reconstruit. O îmbrățișare poate să nu mai semnifice un gest de normalitate, ci o încălcare a unui spațiu redobândit cu greu.
Dacă vrei ca o atingere să fie cu adevărat sprijinitoare, întreabă-te:
1. Pentru cine este acest gest? Îl oferi ca să răspunzi nevoilor celuilalt sau pentru a-ți liniști propriile emoții?
2. Ce spune limbajul corpului? Uneori, un pas înapoi, o încordare sau evitarea contactului vizual pot spune mai mult decât cuvintele.
3. Oferi opțiunea alegerii? Întrebări simple precum „Vrei să te iau în brațe?” pot aduce mai multă alinare decât o atingere oferită fără acord.
Așadar, nu trebuie să renunțăm la îmbrățișări sau la gesturile fizice de sprijin. Dar e important să ne amintim că apropierea fizică nu aduce confort prin ea însăși ci prin intenția, empatia și respectul din spatele ei.
Adevărata alinare vine din faptul că cineva ne vede, ne aude și e dispus să ne fie alături, nu doar să ne atingă.
Ședințele de terapie online funcționează cu adevărat? Studiul care dă peste cap tot ce credeam despre psihoterapia online.
Abuzul narcisic lasă răni adânci și invizibile, dar vindecarea și regăsirea sinelui sunt posibile cu sprijinul potrivit.
Cum să scapi de stres în 2025. 5 metode simple pentru a reduce cortizolul și a-ți recăpăta echilibrul.
Singapore lansează un studiu pe cinci ani pentru a afla dacă depresia poate fi prevenită sau modificată.
