Coronavirus, sondaj: românii sunt de acord cu sancționarea penală a celor care răspândesc virusul

Un sondaj, realizat între 16 și 19 martie, pe 800 de persoane, prin telefon a verificat ce cred românii despre respectarea măsurilor impuse de starea de urgență, măsurile autorităților pentru combaterea epidemiei de coronavirus, despre ajutorarea românilor care se întorc din alte țări, dar și despre încrederea în grupuri profesionale și încrederea în instituții.

Majoritatea intervievaților au declarat că susțin măsurile luate de autoritățile statului pentru a limita răspândirea noului virus și a combate efectele negative asupra economiei.

1. Respectarea stării de urgență: 98,3% au zis că da, 1,4% nu; 0,3% nu știu sau nu răspund.

2. Sprijinul românilor față de măsurile luate pentru limitarea răspândirii epidemiei de coronavirus: 

* 92,6% dintre români sunt de acord cu măsurile luate în general de autoritățile statului pentru limitarea răspândirii epidemiei de coronavirus. Doar 5,4% își exprimă dezacordul față de aceste măsuri, în timp ce 1,9% nu știu sau nu răspund.

* 96,3% sunt de acord cu închiderea școlilor, grădinițelor și universităților; 2,9% nu sunt de acord 2,9%; 0,8% nu au răspuns.

* 92,2% aprobă controlul strict al populației care intră în România din alte țări; 5,8% nu; 1,9% nu știu sau nu răspund.

* 92,8% sunt de acord cu sancțiunile penale aplicate cetățenilor care nu respectă măsurile de izolare/carantină; 5,9% nu; 1,4% nu știu sau nu răspund.

Remus Ștefureac, director INSCOP Research, într-un comunicat:

”Rezultatele sondajului de opinie arată că românii, în marea lor majoritate, manifestă, cel puțin la nivelul declarațiilor, o atitudine rațională, de acceptare a măsurilor luate de autorități pentru combaterea epidemiei de coronavirus, pe un fond de incertitudine și vulnerabilitate evidente atât la nivel național, cât și global. Rata de 98% a celor care declară că intenționează să respecte măsurile luate pe perioada stării de urgență indică fricile profunde instalate în societate, o înțelegere corectă din partea populației a gravității situației, cât și faptul că mecanismele instituționale de acțiune ale statului în situații de criză excepțională încep să își producă, pe moment, efectul pentru care au fost prevăzute în Constituție și în legile țării.

Pe de altă parte, sigur nu excludem nici disonanța care apare uneori între ceea ce declară oamenii și comportamentul lor efectiv. De aceea, este esențial ca nivelul declarativ măsurat de sondajul de opinie să fie dublat corespunzător și riguros prin fapte. Însă procentul copleșitor al populației care declară că rezonează pozitiv la măsurile autorităților arată că o mare parte aromânilor reacționează așa cum trebuie în această situație de criză fără precedent. Cei care încă nu fac încă acest lucru și nu respectă recomandările autorităților de a se izola, adoptând astfel comportamente deviante de la regula generală, devin o sursă majoră de risc pentru comunitățile lor.

Exceptând comportamentele individuale deviante care reprezintă totuși o minoritate raportată la marea masă a populației României, datele studiului arată că în actuala situație de criză, comportamentul colectiv este mai degrabă cumpănit. Avem o societate relativ închegată care, în cea mai mare parte, pare să rezoneze rațional la măsurile autorităților statului. Cu cât întreaga societate va înțelege mai repede importanta respectării măsurilor autorităților și cu cât vom reduce spre zero numărul de persoane indolente care ignoră regulile, cu atât vom institui mai repede disciplina socială, adică principala armă pe care o avem în acest moment pentru combaterea eficientă a epidemiei de coronavirus.

(...) Măsurile restrictive principale luate până acum de autorități sunt sprijinite masiv de populație în procente de peste 90-95%. Faptul că un procent similar susține și sancționarea penală a persoanelor care nu respectă măsurile luate de autorități amplifică intensitatea acordului românilor față de măsurile de combatere a epidemiei. Datele cu privire la atitudinea față de măsurile autorităților sunt relativ similare cu cele măsurate în sondajele de opinie realizate în alte țări afectate de epidemia COVID -19, așa cum este Italia, de exemplu, unde peste 90% din populație susține măsurile luate de autorități pentru oprirea epidemiei”.

3. Ajutorarea românilor din alte țări care se întorc în România: aprobată de 75,6%; dezaprobată de 20,7%; 3,6% nu au răspuns.

4. Încrederea în profesiile cele mai expuse în lupta cu COVID-19: de cea mai mare încredere în această perioadă se bucură pompierii, medicii și asistentele medicale, cu 92,6% încredere multă și foarte multă, respectiv 90,4% încredere multă și foarte multă. Urmează militarii cu 88,7% încredere multă și foarte multă, farmaciștii, cu 86,8% încredere multă și foarte multă și polițiștii cu 72,4% încredere multă și foarte multă. Lucrătorii din magazinele alimentare sunt creditați cu încredere multă și foarte multă de 59,4%.

5. Încrederea în instituții: toate instituțiile măsurate înregistrează niveluri de încredere semnificativ mai mari decât în mod obișnuit. Armata - 88,2%; Ministerul Sănătății - 77,5%; Poliția - 72,1%; Uniunea Europeană - 62,1%; Președinția - 55,7%; Primăria - 55,4%; Guvernul - 43,3%; Parlamentul - 39,1%.

”Toate aceste evoluții sunt rezultatul unei situații de criză excepțională. Oamenii sunt îngrijorați, au nevoie de certitudini, caută refugii de încredere pe care o acordă cu maximă generozitate. Gestionarea acestei crize fundamentale a generației noastre va fi esențială pentru modul în care va fi rescris contractul social dintre statul român și cetățenii săi, după ce, în cele trei decenii de regim democratic, această relație s-a deteriorat constant. Iar în acest sens au responsabilități majore atât instituțiile statului, cât și cetățenii. Instituțiile au obligația de a emite regulile clare și corecte de comportament social pe care să le pună riguros în aplicare cu toate instrumentele legitime posibile, iar cetățenii au obligația de a le respecta, fără excepție. Doar așa putem spera să depășim această criză într-o perioadă scurtă de timp. Altfel, fără această simbioză între stat și cetățean, consecințele asupra vieților noastre, cu tot ce înseamnă impactul asupra sănătății, economiei, locurilor de muncă, veniturilor, speranței de viață în ultimă instanță, ar putea fi dramatice”, afirmă directorul INSCOP Research.